Sora mea a fost diagnosticată cu ulcer. Un doctor a sfătuiut-o să bea suc de varză, de cartofi şi de morcov, aşa că am cumpărat un storcător de fructe. Era zgomotos, bârâia ameninţător şi mă aşteptam ca oricând să sară în aer, dar soră-mea l-a folosit de trei ori pe zi, iar sucurile recomandate i-au făcut bine şi a scăpat de ulcer. De atunci îl utilizează mai ales dimineaţa, pentru sucuri de fructe, dar înainte de a-l pune în funcţiune, spune: “Sănătate curată! Vrei şi tu un pahar de viaţă sănătoasă?”
Adesea accept puţin suc proaspăt, cu pulpă, dar trebuie să cumpăr zilnic fructe, fiindcă soră-mea le termină: face în fiecare zi suc cu storcătorul acela mai zgomotos decât o maşină de spălat care stoarce rufe, fiindcă mai avem un client la porţia noastră de sănătate: fiul ei, Ionuţ, primul meu nepot. Are doar trei ani şi jumătate, dar ar bea suc în loc de apă. Mă şi mir unde încape atâta într-un omuleţ. Dimineaţa, soră-mea îi rade în suc nişte biscuiţi. Am gustat din micul lui dejun şi mi-a plăcut.
În schimb, surorii mele îi place sucul de roşii. Îl combină cu cel de cartofi, care ea spune că-i cam greţos, iar gustul de roşii îl face acceptabil. Uneori îşi mai face şi suc de varză şi morcovi, mai ales că din ultimul mai bea şi Ionuţ. Sucul e bun, dar am o nemulţumire: storcătorul de fructe. Când e pus în funcţiune, tresar, după care zgomotul produs începe să mă enerveze. Nu mă simt în siguranţă în preajma lui şi i-am pus gând rău: trebuie să-l înlocuiesc cu unul mai eficient şi sigur în exploatare.
Acum e simplu de achiziţionat storcătoare de fructe de diverse feluri. Intru într-un magazin online şi în câteva minute îl cumpăr. Mai greu e să aleg unul. Cumnatul meu m-a rugat să mă descurc singur, iar alt bărbat în casă nu mai e decât Ionuţ, dar el are preocupări serioase: lego şi alte jocuri. Fetele, sora mea şi prietena mea, bineînţeles, au decretat că asta-i o treabă strict masculină şi m-au privit cu dojană. Ei da, cum de le-am deranjat şedinţa de manichiură cu prostii?
Storcătorul vechi funcţiona prin centrifugare şi sucul ieşea puţin călduţ şi aerat. Trebuia să-mi pun un cub de gheaţă în el, dar se dilua băutura. Am căutat un altfel de aparat şi am găsit storcătoare cu presare la rece. Acestea au un sistem inovator de stoarcere fără frecarea fructelor şi aerarea sucului. Băutura nu se mai încălzeşte din cauza frecării la viteze mari şi se obţine doar prin presare la rece cu viteză mică.
Prin această tehnologie de ultimă oră se obţine o stoarcere naturală a legumelor şi fructelor, rezultă mai mult suc, care îşi păstrează gustul şi culorile naturale, iar sucul de roşii nu mai are spumă şi e mai consistent. Cu acest storcător se extrag de 6 ori mai multe vitamine şi chiar de două ori mai mult suc decât vechiul meu storcător prin centrifugare. Stoarce chiar şi rădăcinoase dure, cum ar fi ghimbir, ţelină, ridichi, cartofi etc.
Aşa că am ales un storcător cu carcasa de inox, care are acest nou sistem de stoarcere. Practic, stoarce prin masticare și presare. Legumele şi fructele sunt zdrobite de un ax, după care sunt presate între sită și axul melcat, construit dintr-un polimer foarte dur.
Sunt încântat de el, are un preţ corect pentru funcţiile lui şi, în plus, primesc gratuit un cântar digital modern, care are 4 senzori de mare precizie, ecran LCD, platformă de sticlă securizată şi oprire automată, când nu se mai exercită asupra lui nicio sarcină.
Le-am arătat fetelor ce vreau să comand. Oja încă nu li se uscase, aşa că eu butonam calculatorul. Soră-mea a citit câteva cuvinte despre storcător, a spus “Bravo!”, ceea ce înseamnă că nu pricepuse nimic, iar prietena mea a exclamat văzând preţul: “Oh!”. Era un protest prost mascat, aşa că m-am grăbit să le arăt cântarul primit cadou şi au concluzionat că am făcut o afacere bună. Uite aşa m-am scos: scap de periculosul şi ineficientul vechi storcător!
Suna bine…te-ai scos
Păi nu?!
Ulcerului mei nu puteam să-i dau suc, fie el şi nartural. Numai pâine prăjită şi brânză. Un an de zile am ţinut-o aşa. Până într-o zi, când un doctor stagiar mi-a zis să renunţ la regim, şi că nu-mi trece dacă o tot ţin pe regimul ăla şi mi-a recomandat să încerc câte un fel de mâncare contraindicat. Şi uite-aşa, m-am vindecat. Aşa că şi cu sănătatea asta e de vorbit. Creieraşu’ îi toată treaba, în primul rând.
Sunt perfect de acord. Dacă am putea seta creierul cumva,
ne-am vindeca singuri de multe boli.
*Meu şi nu “mei” 😛
Imi pare sincer rau pentru sora ta, cred ca si eu ma voi alege cu afectiune asta. Dar unde mama ma-sii e (P)-ul? Si nu o baga pe aia ca asta e blog, ca tu nu esti jurnalist ci bloggar, chestii de genul asta.
Am avut gastrita cronica si imi amintesc ca fructele, legumele imi cam faceau rau, nu prea mai aveam curaj sa mananc.
Dar cantarul ala mi-ar face bine :))
Bafta cu articolul!
Da, cu siguranţă îţi trebuie cântarul
la gastrita cronică, o ia cu mâna…