O verişoară de-a mea vrea să se mărite. Patricia e mai mică decât mine, dar uite că se căsătoreşte înaintea mea. Ca întotdeauna la astfel evenimente, se reuneşte toată familia. Pati speră să vină mai mulţi oameni decât la ultimul eveniment de acest fel. Sincer, n-am înţeles de ce vor Pati şi viitorul ei soţ să facă nunta acum şi nu mai aşteaptă până în toamnă. Eu am o însărcinare precisă: să închiriez mesele şi scaunele necesare pentru vreo 100 de invitaţi. Vreau mobilier pentru nuntă. Întrebarea e de unde fac rost de el?

Mă gândeam că Pati şi Cornel puteau să facă acum numai cununia civilă, iar nunta în toamnă, după 1 octombrie, când e vinul nou şi ţuica proaspăt făcută. Dar nu sunt eu mire, hotărăsc cei în drept. Am vorbit şi cu tanti Cati, mama verişoarei mele, şi mi-a dat dreptate, dar nu vrea să se opună, dacă fata aşa vrea, noi s-o ajutăm şi atât, şi-a făcut ea socotelile. Deodată mi-a trecut prin cap că a rămas însărcinată…

Şi ce dacă? Nu vedeam motivul pentru ce trebuia făcută nunta acum. Eh, la câte mistere sunt pe lume, unul în plus sau în minus nu mai contează… Am văzut locul în care vor să fie mesele întinse. E un teren întins, relativ plat, cu iarbă proaspăt cosită, între două mici livezi care le aparţineu unchilor mei, părinţii Patriciei. Deci loc era destul, nuntaşi să fie.

Ajutat de vitorul mire, am măsurat locul în care ne vom întinde cu mesele. M-am gândit să le aşezăm una lângă alte, în formă de U. Nuntaşii vor ocupa laturile exterioare, iar prin interior se vor servi bucatele. Este o aşezare clasică. Acum nu mai trebuia decât să căutăm mobilierul. Ne-am gândit de unde putem lua.

– Păi, oricum, vin mulţi din comună. Să vină cu scaunele şi mesele proprii, Cornele. Ce zici? am făcut eu o încercare de glumă.

Dar Cornel evaluă cu seriozitate propunerea mea. Tăcu o vreme, îşi făcu de lucru cu ruleta cu care luaserăm măsuri şi, în cele din urmă, mormăi:

– Nu cred că-i posibil… Trebuie să ne gândim la altceva. Hai în casă, la calculator, trebuie să căutăm pe internet.

M-am gândit că-i băiat deştept Cornel, dar parcă n-avea simţul umorului. M-am aşezat la calculator de parcă era firesc să caut eu. Şi chiar era, sunt mai obinuit cu calculatorul decât Cornel. Am stat o clipă şi m-am gândit, după care am căutat “inchirieri scaune” şi imediat am găsit un site potrivit. Bucuros, Cornel chiar a făcut o glumă. Ca să vezi! Trebuie să nu mă iau după prima impresie, aparenţele mă pot înşela…

Comments

comments