Se apropie 1 Mai şi prietena mea a început să-şi facă planuri de vacanţă. Mie mi se pare că oriunde am merge, ne vom plictisi patru zile. Ce înseamnă doar câteva zile de concediu? Mi se pare o vacanţă impusă, pe care parcă ar merita s-o numesc meschină. Ce pot reprezenta numai patru zile? Este un soi de struţo-cămilă. Era mai bun un concediu adevărat.

Ori ai două zile, perioadă cu care te-ai obişnuit şi nu-ţi faci griji cum îţi petreci wekend-ul, fiindcă îl ai în minte toată săptămâna, de luni până vineri, şi ţi-ai făcut deja un plan de atac, ori ai măcar două săptămâni de concediu şi atunci ştii că pleci ori la munte, ori la mare, ori la ambele, ca să ştii o socoteală, n-ai ratat nimic, nu regreţi nimic. Păi nu?

Serios acum, hai să ne gândim puţin, ce înseamnă o perioadă de relaş de patru zile? În weekend ai două zile şi trec urgent. Nu ne încurcăm cu aşa ceva. Ai concediu de odihnă şi ţi se pare o perioadă OK, nici prea, prea, nici foarte, foarte. Dar barem iar nu te încurci. Dar patru zile, mi-e peste puteri să-mi închipui ce să presupun că vom face!

Mi-e să nu ne plictisim pe acolo, chiar dacă mergem cu soră-mea, cu soţul ei şi cu micul Bobiţă. Îl cheamă altfel, dar aşa îi spune toată lumea, fiindcă-i simpatic foc. Bine, oriunde ne-am duce, călătorim cu maşina. Dintre noi cinci, numai puştiul n-are carnet de şofer, ceea ce mi se pare un dezavantaj pentru noi, ceilalţi, chiar dacă Bobiţă are doar 4 ani. Acum soră-mea zice că el ştie mai bine să-şi conducă tricicleta, decât mine, automobilul, carevasăzică promite şi-i precoce.

Am ţinut un consiliu de familie, în care puştiul a avut drept de veto, dar nu s-a băgat, a zis că merge oriunde, numai să fie cu unchi-su, adică eu. Eh, vedeţi cine are bun-gust în familia asta?! După ce am studiat toate variantele, am căzut de acord să mergem într-o staţiune pe litoral, că parcă-i mai ofertant decât muntele în perioada asta.

Vreţi să vă spun cum se va desfăşura acest, hai să-i zic, miniconcediu? Fetele vor colinda magazinele şi vor da o mulţime de bani pe tot atâtea prostii, uneori singure, alteori supravegheate de un mascul, recte micul Bobiţă, iar cumnatul meu şi cu mine vom face un campionat de table. Seara vom încinge o partidă de rummy, dacă nu vom fi la discotecă, puştiul trebuind să doarmă. Numai el nu-i în concediu şi are mereu treabă de dimineaţă, adică să se joace. Cu siguranţă, el întotdeauna îşi face mai cu râvnă treaba, decât noi, adulţii…

N-o să am timp să uit de grijile legate serviciu. Am început relativ de curând o afacere şi încă n-am reuşit să-mi angajez toţi lucrătorii de care am nevoie. Din punctul meu de vedere, poate că era mai bine să nu fi venit pauza asta de patru zile, poate că reuşeam să definitivez angajarea forţei de muncă necesară afacerii. Dar, dacă tot trebuie să plec în vacanţă, o să încerc să dau în mintea lui Bobiţă şi să mă bucur de joacă.

Vouă cum vi se pare o vacanţă de doar patru zile?

Comments

comments