Mi-am petrecut copilăria și adolescența făcând mult sport. Ne adunam mai mulți băieți și, de obicei, jucam fotbal pe stradă. Sigur, nu făceam asta din spirit de frondă, ci pur și simplu fiindcă în apropiere nu existau locuri de joacă sau terenuri, nici măcar maidane. Singurul teren neamenajat era plin de bălării și gunoaie. Ulterior, acolo s-a construit un bloc. Așa că făceam sport pe carosabil.
Porțile de fotbal erau marcate de câte două cărămizi, în mijlocul unei străzi asfaltate. Pe acolo circulau relativ rar mașini, nu ca acum. În primul rând, nu treceau mijloace de transport în comun. Totuși, jocul nostru era întrerupt de câte o mașină. În poartă stăteau cei mai puțin talentați ori cei mai leneși.
În timpul unei miuțe, am observat că din spatele portarului nostru se apropia încet și silențios un automobil. Șoferul mi-a făcut semn să tac, punându-și degetul pe buze. A oprit la câțiva centimetri de cel din poartă și a claxonat puternic. Portarul nostru a făcut o săritură caraghioasă și a scos un țipăt de spaimă, stârnind ilaritatea noastră. Ulterior, m-am întrebat cum de am intrat în jocul unui necunoscut și i-am fost complice, în loc să-i atrag atenția unui prieten.
Sigur, jucam și tenis cu piciorul, și volei, iar atunci când nu aveam o minge, jucam de-a v-ați ascuns și lapte gros. Dar jocul pe stradă nu mă satisfăcea, așa că am practicat mai multe sporturi într-un cadru organzat. Aveam antrenamente la baschet de două ori pe săptămână și meci oficial, duminica. În celelalte zile practicam volei, handbal sau fotbal, la cluburi locale.
Mai târziu, am început să am alte preocupări: fetele și cititul. Priveam fetele ca un vânător o pradă de soi. Pasiunea mea pentru citit a început cam de la vârsta de 14 ani și a rămas o constantă de-a lungul anilor. Ulterior, cheltuiam pe cărți cam jumătate din salariu, fiindcă puteam cumpăra o carte bună, doar dacă luam și altele, greu vandabile.
Eram abonat la mai multe biblioteci, mergeam la cinema, teatre și operetă. Acum numeri sălile de cinema pe degete. Vremurile sunt altele, iar tinerii nu prea mai citesc, preferând jocurile pe calculator și conversația pe chat. Tirajele cărților au scăzut de la 100.000 de exemplare, la câteva mii. Editurile supraviețuiesc fiindcă publică manuale. Dar se pare că li se va interzice, fiindcă așa a vrut un ministru agramat. Multe edituri vor falimenta.
Văd că astăzi există unele locuri de joacă. Dar terenuri de sport, nu prea. Copiii nu se mai pot juca nici pe stradă, aceasta fiind ocupată de mașini parcate inclusiv pe trotuar. Parcările sunt în planurile de viitor ale oricărui primar general, dar rămân în stadiul de promisiune. Probabil, niciun parlamentar n-are o firmă care să se ocupe de o astfel de afacere cu statul, ca în cazul bordurilor și a coșurilor de gunoi stradale.
Fiind adolescent, mă duceam în Parcul Tineretului, unde jucam baschet și înotam. Acum, accesul e restricționat. Îmi amintesc că am avut un meci de baschet într-o sală de pe strada Uranus. De afară, arăta destul de prost și mă așteptam să găsesc un teren impracticabil. Surprinzător, parchetul era întreg și neted, coșurile aveau plase și, culmea răsfățului, la dușuri exista caldă. Acea sală mare a dispărut.
La handbal aveam antrenamente în Sala Floreasca, cea mai bună din București. E drept, orele noastre de antrenament erau de la 6 la 8 dimineața. Trebuia să mă trezesc de la ora 5. De asta am și renunțat la acest sport. Adesea, mă duceam și la piscina acoperită din Floreasca. Existau mult mai multe săli de sport funcționale decât acum.
Totuși, există speranțe. Asociația De-a Arhitectura a lansat proiectul Urban Up!, în perioada aprilie–decembrie 2017. Au avut loc 54 de ateliere gratuite pt liceeni, în 7 orașe (București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sibiu, Timișoara), bazate pe discuții, activități hands-on, jocuri de rol, explorări și analize urbane. Îmbucurător e faptul că au participat 1025 de liceeni.
Proiectul viza creșterea conștientizării tinerilor cu privire la legăturile dintre spațiile pe care le folosim zilnic și procesele prin care acestea se transformă. Scopul era ca elevii să înțeleagă impactul spațiilor asupra calității vieții și să capete deschidere spre o dezvoltare urbană inteligentă. Astfel de inițiative sunt binevenite, dar prea puține, fără sprijinul guvernului, recticent la tot ce implică chltuieli.
Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura.
