Cum toată vara părinţii mei n-au reuşit să-şi ia concediu de odihnă, aveau de ales între toamnă şi iarnă. Tata spunea că au mai avut concediu iarna, dar toamna, niciodată. Aşa că a propus să plecăm repede, cât mai am şi eu vacanţă. Mama a avut ideea de a nu ne stabili într-un singur loc, ci că vizităm mai multe oraşe până în centrul ţării. Aşa m-am convins că poţi să ai oricând o vacanţă minunată alături de cei dragi.

Bineînţeles, părinţii nu s-au consultat cu mine, eu neavând drept de veto. Da, nici acum, deşi din vară am şi eu carte de indentitate! Cu bunică-mea, nici atât: ea e întotdeauna fericită când suntem cu toţii împreună. Şi nici în acest an, bunicul meu nu s-a lăsat înduplecat să plece de acasă. Chipurile, trebuia să aibă grijă de Bobiţă, căţelul nostru, să ude florile şi să păzească locuinţa.

Mama a fost categorică: fără laptop în concediu! Pe tata l-a cam nemulţumit perspectiva de a nu naviga pe internet decât de pe telefonul mobil. Dar nu ştia de planul meu secret: în bagaj am strecurat tableta! Păi trebuia să mă distrez şi eu în vacanţă, nu-i aşa?

Tata o cumpărase de curând, desigur, fără să-mi ceară părerea. Totuşi, tableta aleasă era performantă, subacvatică şi l-am iertat. Mama cred că nu ştia nici de unde să-i dea drumul. În prima lor zi de concediu, la vreo oră după ce ne-am instalat în maşină şi am plecat la drum, cu tata la volan şi mama în dreapta lui, eu stăteam cu bunica pe bancheta din spate şi am scos uşurel tableta din bagaj.

Citeam o carte electronică din lectura suplimentară recomandată de profa de română. Mama s-a uitat în spate, să vadă ce făceam. Bunica moţăia, iar eu citeam din cartea aia. A constatat supărată că luasem tableta cu mine, fără să-i cer voie.

La primul popas, mi-a cerut să-i arăt cum găseşte gratuit cărţi electronice. Înainte să mi-o ia, tableta le făcuse o poză, în care i-a surprins în nişte ipostaze haioase: bunica parcă se scutura de praf, mama avea gura strânsă şi se uita fix în obiectiv, iar tata se întindea şi zâmbea fericit, aşa că tableta a făcut o poză instantaneu. Are ea o funcţie deşteaptă şi se declanşează automat când o persoană din cadru zâmbeşte!

Când a văzut fotografia, pe mama a apucat-o râsul şi atunci am realizat cu îngrijorare că-şi descoperise marea dragoste: tableta! Până atunci nici nu se uitase la ea, deşi eu o butonasem de zor. Pe tata nu l-am văzut foarte interesat de ea, dar na beleaua, acum n-avea laptopul şi brusc tableta i-a devenit indispensabilă! Dacă n-o luam cu mine, aveau un concediu ratat, dar eu m-am simţit bine, fiindcă le eram superior tuturor la folosirea tabletei.

Nu-mi venea să cred, dar până şi bunica era tare mulţumită de tabletă, deşi, fie vorba între noi, e cam chioară, cu ochelarii ei cu tot. S-a minunat că ne vede mai bine în clipurile filmate, decât în realitate! Barem când a văzut că i-am putut trimite imediat bunicului pozele pe care le-am făcut pe drum, jurai că-i un copil care a primit o jucărie nouă. Adulţii, uneori, parcă înnebunesc cu toţii!

Tata era foarte încântat că manevra tableta cu o singură mână, fiind subţire şi compactă. Are şi o baterie mare, sănătoasă, care ţine mult. De exemplu, tableta poate reda filme în condiţii excepţionale, timp de 8 ore fără reîncărcare, iar ecranul de 7 inchi are o rezoluţie optimă. Şi, parcă pentru a-mi face în necaz, îmi arăta că tableta are o mare mobilitate, având funcţionalitate 3G, aşa că putea trimite e-mailuri deşi eram înconjuraţi de munţi.

Normal că mama şi bunica voiau să vadă telenovele, exact în timpul vacanţei copilului! Cel puţin când m-am gândit că bunicului i-o fi dor de noi şi am intrat în legătura audio-video cu el pe Skipe, după ce îl dăscălisem la telefon cum să procedeze, tableta a devenit necesară ca aerul pentru toţi adulţii care erau cu mine.

Mama citea, se uita la filme şi trimitea poze cu peisaje prietenelor ei, în timp real, din mijlocul munţilor, iar acestea chirăiau de uimire, tata intra pe internet, vorbea cu prietenii lui, le trimitea clipuri şi asculta muzică, iar bunicii mele i se făcuse dor de bărbatul ei „părăsit de toţi şi acum se simte singur, săracul” şi folosea Skipe-ul ca un profesionist. Bătrână, bătrână, dar îi merge mintea! În plus, toată lumea făcea poze mai dihai decât japonezii aflaţi în excursie. Şi selfie-uri, desigur!

Personal, îmi plăcea tableta fiindcă are bara de meniu pe margine, nu pe ecran. E drept, imaginea e perfectă, indiferent că-i vorba de jocurile mele video sau de paginile web, iar tata era mulţumit că a putut localiza imediat casa noastră, cu ajutorul GPS-ului, deşi eram la sute de kilometri depărtare de ea. E adevărat că te simţi mai confortabil folosind tableta, cu o singură mână, nu calculatorul sau laptopul.

Însă tableta, oricât de performantă, era numai una, iar noi eram patru. În plus, trebuia să-l pun curând la socoteală şi pe bunicu’. Precis o să înveţe rapid să butoneze tableta, fiindcă are manual de utilizare. O să se apuce să joace şah pe ea!

În aceste condiţii vitrege, credeţi că am avut prea mult acces la ea? Păi mai puneam mâna pe tabletă numai ca să le arăt alor mei ce năzdrăvănii mai ştie să facă. Dar o să-mi conving bunica să cumpere doar pentru mine o tableta 4G, fiindcă îmi trebuie pentru şcoală. De la acelaşi magazin online prietenos de la care a luat-o tata pe prima, fiindcă l-am auzit spunând că are preţuri bune  şi transport gratuit…

Comments

comments