Țara de proveniență a airsoft-ului e Japonia. S-a extins în Hong-Kong, China și, mai apoi, în Anglia. Din anii ’70, acest nou joc, considerat și sport, a ajuns în toată lumea, chiar și în România. Personal îl consider un joc războinic dar bazat pe fairplay, fiindcă persoanele atinse de adversari cu proiectile trebuie să confirme că au fost scoase din joc.
Airsoft-ul, războiul purtat pentru distracție, se practică în aer liber, între două sau mai multe echipe. Există locuri special amenajate, ferite de accesul publicului.
Echipamentul pentru practicarea lui îl constituie o armă, replică de airsoft, consumabile (proiectilele sunt bile nemetalice) și o protecție minimă pentru ochi, niște ochelari sau o mască specială. Un loc amenajat pentru airsoft poate fi pe un spațiu privat.
În România sunt grupări care practică airsoft într-un cadru organizat, cu scop recreativ sau ca hobby. Există cluburi, școli și chiar Federația Sportivă de Airsoft. Pentru a cumpăra, deține și folosi o replică de airsoft, vârsta minimă e de 18 ani.
Replicile sunt după arme și echipamente militare reale. Armele au mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant. Cel mai comun tip de joc presupune formarea de echipe ai căror membri se vor elimina reciproc, până când una dintre ele rămâne fără combatanți.
Împreună cu familia mea, am hotărât să jucăm și noi acest joc, care ne părea distractiv. Nu ne-a venit nouă ideea, ci prietenului meu, Mihai, fost coleg de școală și de armată, fiind vecini.
Amintindu-ne de armată, Mihai și-a imaginat-o pe bunică-sa cea dolofană îmbrăcată cu echipament militar. După ce am râs pe tema baba și mitraliera, Mihai mi-a spus că ar fi posibil s-o vedem în uniformă militară, dacă am juca airsoft. Auzisem de acest sport, dar nu știam amănunte. M-a informat el. Avea un coleg de serviciu care era fan al acestui joc și Mihai a împrumutat de la el arme și echipament pentru airsoft. Trebuia să mai cumpărăn noi muniții.
Mai rămânea ca fiecare dintre noi să ne convingem rudele să petrecem un weekend la casa de la țară a familiei lui Mihai. Acesta mi-a povestit cum și-a determinat rudele să ne provoace la o partidă de airsoft. Oricum, erau cu toții prieteni.
– Primul pe care l-am convins e taică-miu, mi-a povestit Mihai. I-am arătat armele și i-am spus că, obligatoriu, după încheierea partidei, trebuie să bem cu toții un pahar de țuică, ca să ne împăcăm. El a convins-o pe maică-mea, iar eu l-am rugat pe fratele meu să-i lămurească pe bunici să mergem cu toții la țară și să folosim livada drept teren de ducere a „războiului” cu voi.
– Cum, bunicul tău vrea să practice airsoft?!
– Da, eu i-am zis că-i un joc de strategie, la care trebuie să te concentrezi precum șahiștii. După ce i-am explicat ce și cum, l-am îndemnat să fie bărbat și să pună mâna pe armă! Bunică-mea ar face orice pentru nepoții ei…
După ce am pus lucrurile la punct în privința drumului, trebuia să fixăm ce are de făcut fiecare membru al echipelor noastre. Și am căutat pe airsoft6.ro clasele de joc.
– Uite, Mișule, noi doi vom fi infanteriști, adică pușcași, i-am spus lui Mihai. Trebuie să alergăm mult și să tragem ca nebunii. Ar fi bun și fratele meu ca infanterist. Avem nevoie de replici mici sau medii, cât mai ușoare și mai lesne de manevrat. Ne trebuie încărcătoare de rezervă, iar echipamentul va fi minim, pentru a ne mișca ușor. Noi vom fi prima linie de atac.
– Mda, urmează țintașii. Ăștia nu trag la întâmplare. Ne vor susține pe noi, infanteriștii, din linia a doua. Cred că frații noștri mai mari sunt potriviți.
– Mișule, mai sunt și mitraliori în schemă. Ar trebui să-și țină adversarii cu capul la cutie, până când avansează liniile de atac. Armele sunt mai grele, iar mobilitatea mitraliorilor, îți dai seama până și tu, e redusă. Le trebuie multă muniție. Tații noștri s-ar potrivi pe postul ăsta…
– OK! Ar mai fi lunetiștii. Ei ar trebui să aștepte ca inamicul să ajungă în centrul țintei, nicidecum să-l vâneze. Replicile sunt ușoare, cu puțină muniție. Ei asigură ariergarda.
– Păi și bunicii noștri trebuie să facă ceva, deci vor fi lunetiști.
– Prevăd că nu ne vom baza mult pe ei, oftă Mihai. Lunetiștii se vor retrage și vor juca table, ca întotdeauna! Știi că ei organizează campionate. Oricum, am acoperit posturile…
– Bine, dar voiam s-o vedem pe bunică-ta în uniformă militară! Ea a rămas pe dinafară!
– Aoleu, ai și tu dreptate o dată în viață!
– Să inventăm un post pentru ea, Mișule! Va fi șefa popotei, la care vor lucra mamele noastre. Trebuie să mâncăm ceva între două reprize de război necruțător!
