Acum, la maturitate, știu că întotdeauna mă vei ierta pentru adevărurile nerostite și minciunile spuse, pentru trădări și infidelități. Mereu vin și plec cu gândul că ar fi bine pentru tine să nu mă mai întorc niciodată. Îți complic viața inutil, dar uneori mă chemi chiar tu. Ascultă-mă, nu-i bine pentru tine! Ajută-mă să nu te mai iubesc! Trebuie să mă determini să dispar din viața ta.
Ne cunoaștem încă de când eram amândoi la aceeași grădiniță. Îmi amintesc că țineai foarte mult la o jucărie anume, o rățușcă. Ai venit la mine în curte cu ea în mână, iar câinele meu, Patrocle, ți-a smuls-o, și-a înfipt colții în ea, a trântit-o cu furie în țărână și i-a rupt capul. Eu am salvat-o de la pieire și l-am bătut pe Patrocle, iar mama ți-a reparat jucăria cum a putut, a scuturat-o de praf, i-a cusut capul la loc și i-a pus câteva petice.
Te-ai oprit din plâns, te-ai uitat la jucăria ta cu milă, ai cercetat-o pe toate părțile, ai lăsat-o din mână cu dezgust și iar ai început să plângi. După un timp, te-ai potolit, ai luat jucăria în brațe, ai mângâiat-o, ai murmurat: “E rățușca mea…” și ai continuat să te joci cu ea, acceptându-i noua înfățișare. De un astfel de amestec de milă, repulsie și iubire foarte puțini oameni sunt în stare.
Într-un fel logic doar pentru tine, eu sunt rățușca aia din copilărie. Chiar și ruptă pe ici, pe colo și terfelită, voi rămâne tot jucăria ta preferată. Bine, rățoi! Niciodată nu vei renunța la mine, oricât rău ți-aș pricinui. Nu-ți mai pune speranțe că mă voi schimba într-o zi! Știi cum e: femeii îi place un bărbat și vrea să-l schimbe, să-l facă mai bun. Și el chiar se schimbă, numai că atunci femeii nu-i mai place…
Ție ți se pare că am un al șaselea simț și aflu cumva că sunt pe cale să te pierd. Mama ta îți tot aranjează întâlniri cu diverși pretendenți. Ca un făcut, atunci apar eu și mama ta oftează la gândul că lucrătura ei a fost zadarnică. Nu mi-a cerut niciodată să-ți dau pace, ba chiar se bucură într-un fel că te caut. Dar ție îți spune că ai nevoie de altcineva. Și are dreptate. Nu, eu nu reapar în viața ta pentru tine, ci pentru mine. E o simplă coincidență că-i stric mamei tale planurile.
Sigur, și tu ești foarte pretențioasă în materie de bărbați. Mi-ai povestit cum a decurs ultima ta întâlnire cu un pretendent. Era ofițer și ți-a spus că se grăbește să se însoare și să aibă măcar un copil cât mai curând posibil. Da, chiar acum, e un ordin! Erați într-un restaurant, la invitația lui. Ți-a luat mâna în palmele sale cât niște cazmale, iar tu l-ai întrebat dacă vrea să faceți un skanderbeg. Ți-a lăsat mâna și a apucat paharul. Îl golise pe primul și i se congestionase fața. Ai tras concluzia că e un bețiv și automat l-ai comparat cu mine, un antialcoolic convins…
Un bărbat poate iubi două femei în același timp?
Știi, cineva spunea că în dragoste nu contează cât dai, ci la cât renunți. Însă, dacă mă iubești, chiar trebuie să renunți la mine! Altfel, viața ta nu va fi niciodată împlinită, iar eu mă voi simți vinovat. Nu, nu vom ieși împreună în oraș ținându-ne de mână, chiar dacă simțim atât de mult nevoia să ne atingem. Glumesc cu tine, spunându-ți că ești plăcerea mea vinovată, dar adevărul nu-i departe.
Sunt prea egoist, meriți un bărbat mai bun. Poate, și de asta m-am căsătorit cu alta. M-ai întrebat cum rămâne cu tine. Tu o să rămâi ca și până acum, prietena mea, confidenta mea, dragostea mea. Ai punctat: amanta ta… Și când am venit iar la tine, ți s-a părut firesc să-mi oblojești inima rănită. După ce m-ai repus pe picioare, m-am întors acasă, iar tu ai rămas să suferi singură.
Nu m-am ferit niciodată de mama ta. O percep ca pe o mătușă binevoitoare. Știu, e dificil să găsești un om care să te iubească la fel de mult ca mine. Am avantajul că iubirea mea ține de mulți ani și am trecut prin multe încercări împreună. Nu-i bine pentru tine: mereu ai sperat că, de data asta, va fi altfel, dar te-am dezamăgit de fiecare dată. Și nu-i psihologie inversă, nu vreau să acționezi în sens opus îndemnului meu.
M-ai întrebat dacă un bărbat poate iubi două femei în același timp. M-ai pus în încurcătură, nu ți-am dat un răspuns clar. Adevărul e că nu știu. Simt însă că iubirea este de foarte multe feluri. Nu te-am privit ca pe o potențială soție, dar nu-mi închipui viața fără tine. Înțelege dacă poți!
Sunt o constantă în viața ta și tu, în a mea, însă asta nu-i de ajuns. Trec anii și, de fapt, tot singură ești. Mi-ai spus că ai vrea să facem un copil împreună, dar eu am deja unul și știu că mai mult ți-ar complica existența. Vezi, acesta e un motiv în plus pentru a-ți vedea de viață fără să mă incluzi în planurile tale de viitor. Te rog, ajută-mă să nu te mai iubesc!
