De când sunt mici, americanii sunt învățați despre visul măreț, aşa-numitul The american dream. Și când ajung mari, unii pot spune că visul lor american s-a împlinit. Și care e visul ăsta? Ignoranța (să nu zic prostia), droguri grămadă, mașini tunate, arme pe toate drumurile, Hollywood?! Care e definiția asta a visului american? Răspunsul ar fi simplu: fericirea!
Acum, fericirea poate însemna lucruri diferite pentru fiecare om în parte. Însă cel care n-are grija zilei de mâine, se poate duce în Hawaii în vacanțe, are un SUV și o mașină electrică, vilă, piscină, dacă e sănătos şi se simte iubit şi împlinit, s-ar putea să fie fericit. Poate că visul lui american s-a şi împlinit. Şi apoi ce ar face? Păi, din nou ar munci şi ar călători! Cel puţin aşa aş face eu. Fiindcă, dacă e adevărat ce spunea Ralph Waldo Emerson, că viaţa este o călătorie, nu o destinaţie, tot timpul dorim să trăim…
Ca aproape orice român care a văzut nişte filme americane, și eu vreau să ajung acolo. Acum văd că am șanse mai mari decât în trecut, când îți trebuiau mii de vize și alte prostii. Acum pot pleca.
Niște prieteni au fost mai demult și le-a plăcut la nebunie. N-au început lucrul imediat, nu vă gândiți că ajungeți acolo și munca o începeți de-a doua zi. De regulă, vă lasă 4-5 zile, să vă obișnuiți cu noul fus orar, cu locurile, cu obiceiurile, cu străzile, să nu vă rătăciți… Orice oraș american e mare, nu-i cât centrul din Herculane, cu toată stima şi dragostea pentru această staţiune.
Și nu merită să luați taxiul, că cine știe pe unde vă plimbă şoferul, văzându-vă străin, de ajungeți să plătiți 50 de dolari. Eu aș călători prin Arizona. Visez la asta de când eram mic. Să merg cu o mașină (neapărat un muscle car!) sau cu motocicleta pe un drum puțin circulat. Adică așa ceva.
Apoi m-aș duce pe o plajă, să mă bălăcesc în ocean. Să văd, poate învăț să fac surfing. Dacă aș pleca pentru trei luni în America, apăi bani să câştig, muncind. Am de gând să vizitez tot ce se poate. Nu m-ar atrage Statuia Libertății, de exemplu. Nici dacă aș primi cetățenie americană, n-aș sărbători 4 iulie. Mi-aș sărbători ziua de naștere, că e pe aceeași dată!
Aș vizita Munții Stâncoși, Marele Canion, chestii din astea pe unde te poți plimba în voie. Așa, la Statuia Libertății, te-ai învârti de 3 ori în jurul ei, ai face 5-6 poze și gata distracţia. Nu e nimic care să mă dea pe spate. Însă Marele Canion… Păi arătați-mi om căruia să nu-i placă așa ceva!
Dar trebuie să ajung și la partea cu munca. Ah, ce mi-ar plăcea să muncesc în America… Vă dați seama că aș alege imediat meseria de bancher. 🙂 Dar nu se poate chiar din prima. Trebuie să pornim de jos, ca în orice parte a lumii, în orice firmă. Mi-ar plăcea să am un job unde va trebui ori să fac ceea ce îmi place și să câştig bani grămadă, ori să călătoresc. Bine, nu șofer pe tir. Numai față de truck-driver n-am eu… Nici apucăturile…
Cel mai mult însă mi-ar plăcea să fiu drive-tester. Când se scoate o mașină nouă, să mi-o dea pe mână să traversez cu ea America. Aș face câteva zile pe drum, însă m-aș distra cât se poate. Cel puțin așa cred, stând în fotoliu și scriind despre un vis, fie el și american…
Dar cea mai ușoară meserie ar fi să fac ceea ce-mi place și știu cel mai bine: să scriu. Ori blogger, ori editor pentru un ziar mare. Una e să fii un pion într-un sistem străin care se bazează pe pioni, alta e să fii măcar un cal nărăvaș, dacă nu un “nebun”, să-ți apară numele în ziar, la fiecare articol scris de tine. Altfel, dacă te duci să vinzi mașini uzate sau să faci cafele, nu-ți va apărea numele nicăieri.
Şi cum vei demonstra că ai muncit în America? Faci poze cu bonețica aia verde pe cap, cu un zâmbet fals pe față? Zic zâmbet fals deoarece tu, chiar bucurându-te că ai ajuns în America, parcă nu voiai să vinzi burgeri sau cafea, ci să faci altceva, mai apropiat de năzuinţele tale. Sigur, la o adică, ai accepta orice muncă, pentru a-ţi câştiga pâinea, dar mereu ai fi cu ochii-n patru, să prinzi o oportunitate.
De aceea e bine să nu pleci de capul tău. Documentează-te bine, înainte de a porni la drum. Vezi cu atenție ce se cere și ce se oferă. Profesioniștii te vor ajuta să ai și o slujbă frumoasă și să ai parte de distracția pe care o visai. Cu ajutorul lor, și visul tău american poate deveni realitate! Fiindcă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie…
Am vazut ca se cauta studenti, de regula…pentru chestia asta, work&travel.
Aşa e, iar concurenţii s-au dat studenţi. Eu m-am ferit de tipare.
Nu e obligatoriu sa fie studenti, atat timp cat se incadreaza intr-o limita maxima de varsta (28 de ani). Totodata, insa, pentru a ti se accepta dosarul si a primi viza, trebuie sa dovedesti cumva ca ai la ce te intoarce in Romania.
Cat despre experienta in sine, pentru mine a fost una care mi-a schimbat viata – fara sa vad cine stie ce locuri, ca n-am avut timp. Ca tot spuneai de munca serioasa, cand lucrezi de la 07.00 la 23.00 zilnic, 6 zile pe saptamana, cam greu sa mai ajungi in Grand Cannyon… Dar mi-am oferit totusi placerea unei saptamani de capul meu, singur-singurel in NY, pe care l-am strabatut la picior de mi s-au rupt incaltarile si a trebuit sa-mi iau altele noi, din Times Square.
Cel mai interesant lucru de vazut in State, pentru minte, sunt oamenii. Diversitatea lor e halucinanta.
Interesant punct de vedere.
La întoarcere, când te întreabă cineva ce ai
văzut în State, tu răspunzi: “Oamenii”…
Desigur… Oamenii se asteapta sa le spun: Times Square, Statuia Libertatii, World Trade Center Memorial, Empire State Building, Central Park…
…in schimb, eu le spun: vagabondul din Central Park, care mi-a dat rest la o bancnota de cativa dolari si mi-a desenat harta aleilor sigur din parc, pe timp de noapte; femeia din Port Authority, care era imbracata intr-o perdea, iar in cap avea o fata de perna; francezul Gilles, work & traveller si el, angajat pe post de salvamar (chiar daca nu stia sa inoate) la o piscina cu apa adanca de un metru si jumatate, dat afara pentru incompetenta; kazahstanezii Bikshot, cu ciuda lui pe americani, si Mande, care-si usca chilotii in fata casei, la strada, cand in spate avem o curte speciala pentru asa ceva; soldatul din National Guard care vroia sa ma recruteze si stia suprinzator de multe despre Romania…
Ei sunt adevaratul spectacol. Statuia Libertatii e doar o bucata mare de aliaj coclit.
Ha, ha! Ar trebui să-ţi scrii impresiile de călătorie. 🙂
Le-am scris. Intr-o vreme, erau si in Cronica.
Daca vrei o reluare, zi-mi. 😀