Am incercat sa cumpar nişte jucării pentru nepotul meu, Cornelus, fiul surorii mele. Peste cateva zile, era ziua lui de nastere. Implinea 4 ani. Intâmplător, si ziua lui Cosmin, fiul vecinilor nostri de palier, Cornelia si Lucian, se apropia. Cosmin era cu un an mai mare decât Cornel. Am constatat ca atunci cand cumpara jucarii, adultii redevin copii.

Tineam la Cornel, dar nu puteam uita o intamplare de anul trecut, cand m-a facut de ras intr-o policlinica. Sora mea m-a rugat sa-mi duc nepotul la pediatru, fiind racit. L-am dus la policlinica pentru copii, care e chiar peste drum. Era luna iunie, dar era extrem de cald afara, zapuseala ca in miezul verii. Cornelus era imbracat numai cu niste chilotei. Inauntru erau 5-6 mamici cu copiii lor, asteptandu-si randul.

Tin minte ca in policlinica era si mai cald, fiindca nu se simtea nicio adiere. Si, ca niciodata intr-un astfel de loc, cu mai multi copii, era liniste. Cornelus se plictisea, ca si mine de altfel. Ne asezaseram pe doua scaune alaturate, dar copilul n-avea stare. S-a ridicat si a inceput sa se plimbe de colo colo prin holul policlinicii. La un moment dat, s-a oprit locului in mijlocul holului, si-a dat jos chiloteii si a strigat:

– Vleau gagici!

Am zbughit-o din scaun, l-am luat de mana si, mai mult pe sus, l-am scos afara din policlinica, fiind urmarit de uriasul hohot de ras al mamicilor dinauntru.

Ulterior, am aflat ca prietenul meu, Lucian, se distrase intr-o zi cu el, cand sora-mea, Madalina, l-a lasat la el pe Cornelus vreo doua ore, trebuind sa plece de acasa. Probabil, el il invatase la prostii…

Anul trecut Lucian ii cumparase fiului sau cateva jucarii care aveau cate un arc. Daca se intorcea arcul cu o cheita, jucaria o lua din loc. A cumparat cu cateva zile inainte jucariile si le-a adus la noi, ca sa nu le gaseasca odrasla lui. La randul meu, am adus jucariile cumparate pentru Cornelus. Si sa ne fi vazut patru oameni maturi, Lucian si sotia lui, sora mea, Madalina, si cu mine, cum ne jucam cu jucariile copiilor, chicotind, noaptea, tarziu, cand baietii dormeau…

Aveam impresia ca facem ceva nepermis, o prostioara comisa de niste adulti, zambindu-ne complice. Imi pare rau ca n-am imortalizat atunci acele clipe, ne-am fi distrat ulterior, vazand pozele.

Acum, iata-ne din nou impreuna, Lucian cu mine, in cautare de jucarii. Intr-un magazin de profil, jucariile pareau triste, fara viata. Nu stiam de ce aveam impresia asta. Si deodata mi-am dat seama: lipseau copiii care sa le anime. Am inteles acest lucru fiindca se aratase un baietel insotit de mama lui si instantaneu aerul jucariilor s-a schimbat. Parca se inviorasera si mi-am imaginat dialogul dintre un trenulet electric, o masinuta teleghidata si o papusa.

Trenuletul: Da, mi-am gasit un camin! Uitati-va, baietelul acesta ma va lua acasa la el! Scap din orfelinatul asta, magazinul de jucarii…

Papusa: Nu-ti mai face vise, pe mine ma va alege, eu sunt cea mai frumoasa, cu mine se va juca la el acasa!

Masinuta: Ce fraiera esti, Barbie! Unde ai mai vazut tu baiat sa se joace cu papusi?! Pe mine ma va alege…

Dialogul jucariilor a fost curmat brusc de Lucian:

– Hai sa mergem, omule, ca nu vad nimic care sa ma atraga.

Ajunsi acasa, Lucian ma intreba daca intru putin la el, sa bem o bere. Am acceptat si inauntru le-am gasit pe Cornelia si sora mea stand de vorba zambarete si zglobii.

– Ce-i cu voi asa radioase? Noi am cautat niste jucarii si n-am cumparat nimic, le-am spus eu.

– Ca intotdeauna, fetele se descurca si singure, mi-a raspuns Cornelia. Madalina a venit cu ideea sa cautam pe net jucarii si am si facut comanda.

– Unde, pe ce site? interveni Lucian, cu doua cutii de bere in mana. Imi dadu o cutie si ma intreba: Noua de ce nu ne-a dat prin cap?

– Voi sunteti mai mici si mai fraieri, il lamuri Madalina, cu ochii pe laptop. Uite aici jucarii pentru copii!

– Si ce ati cumparat? intrebai eu si luai o inghititura de bere.

– Ai rabdare, baiete, sa vina comanda!

Bineinteles, primul meu gand a fost ca, noi, adultii, vom redeveni copii si ne vom juca inaintea baietilor cu jucariile lor. Urmatorul gand a fost sa am pregatita camera foto, sa surprind niste instantanee…

Comments

comments