Mulţi semeni au avut parte de decese bizare, unele ironice, altele stupide ori de-a dreptul caraghioase. Cum e să mori fiindcă ţi-a căzut un animal în cap, fiindcă te-ai înecat în vin sau pentru că ai poftit la mătărânga unui cal? În cele din urmă, care este cel mai ciudat deces din lume?
Au murit fiindcă le-au căzut animale în cap!
Joao Maria de Souza, în vârstă de 45 de ani, un brazilian din Caratinga, a decedat de curând, după ce o vacă a căzut peste el, prin acoperişul fragil al casei. Cornuta păştea pe dealul din spatele casei, s-a urcat pe acoperişul din azbest, care s-a prăbuşit cu animal cu tot, peste stăpânul ei care era întins în pat. În aceeaşi zonă au mai avut loc două accidente similare, dar cornutele n-au ucis pe nimeni.
Îmi amintesc că pe vremea lui Ceaşcă, nu mai ştiu în ce localitate, un individ a decedat după ce balconul de la primul etaj al unui bloc s-a prăbuşit peste el, sub greutatea unui porc. (Dacă n-o fi fost doar folclor.) Mulţi oameni au fost expropriaţi şi mutaţi în blocuri. Un cetăţean avea un godac în bătătură şi i-a făcut un coteţ în balcon, unde şi-a depozitat şi un dulap metalic solid, plin cu scule. Dar porcul a crescut atât de mult, încât balconul a cedat sub greutatea lui şi a ucis un trecător.
Eschil (525 î.H.?–456 î.H.), părintele tragediei universale, a fost, probabil, prima victimă a unei înaripate. În anul 456 î.H. se găsea în localitatea Gela, când un vultur i-a aruncat în cap o broască ţestoasă. Se pare că vulturul, vrând să spargă carapacea lăsând-o să cadă pe piatră, pentru a se hrăni cu trupul broaştei, a confundat chelia scriitorului cu un pietroi. Şocul suferit a fost tragic pentru bietul Eschil.
Au fot ucişi de alcool
În octombrie 1814, un cazan încăpător de la o fabrica de bere din Londra s-a spart. Conţinutul s-a revărsat, ceea ce a dus la spargerea altui cazan de mare capacitate. Astfel, cam 20 de tone de bere au potopit strazile londoneze. Acest tsunami de bere a dărâmat două case şi a ucis opt persoane.
George Plantagenet, fratele regilor Edward al IV-lea și Richard al III-lea, participant la Războiul celor două Roze, complotând împotriva augustului său frate, a fost executat în Turnul Londrei. Condamnaţii de viţă nobilă erau decapitați. Dar la execuția lui George Plantagenet din 1478 n-a asistat plebea, iar condamnatul a fost înecat într-un butoi mare cu vin, aşa cum ceruse el însuşi. Toată viaţa lui fusese un băutor fruntaş şi a vrut să aibă un deces agreabil.
Moartea bizară a unor oameni celebri
Attila (406–453) a fost ultimul dar şi cel mai vestit conducător al hunilor, care, în anul 450, au subjugat întreaga Asie. După trei ani, crudul Attila s-a însurat cu fecioara Ildico. Deşi consuma multă energie în luptă, de obicei, Attila mânca puţin. Totuşi, în noaptea propriei sale nunţi, s-a îmbuibat cu mâncare şi băutură, acestea provocându-i o hemoragie nazală severă. Attila Hunul a decedat la 47 de ani, înecat în propriul sânge. E o ironie aici: după ce a vărsat atâta sînge nevinovat, a murit vărsându-și sângele.
Într-o zi friguroasă de iarnă, Francis Bacon (1561–1626) voia să vadă dacă omătul putea conserva alimentele, precum sarea. A cumpărat o găină, a tăiat-o, a jumulit-o de pene, după care a ieşit iar afară, pentru a o împăna cu zăpadă. Găina a refuzat să îngheţe, în schimb Bacon s-a ales cu o pneumonie severă şi a decedat.
Molière (1622-1673), unul dintre marii maeştri ai satirei comice, a decedat pe scenă, în timpul unui atac neobişnuit de violent de tuse. Ironia soartei a făcut ca totul să se întâmple în timp ce juca în propria lui piesă, Bolnavul închipuit!
Regele Adolf Frederick al Suediei (1710–1771) a luat o masă copioasă, îmbuibându-se cu creveţi, heringi afumaţi şi caviar, udând totul cu cea mai bună şampanie. Nesătula majestate a pofit la desert, dar o budincă dulce şi fierbinte i-a pus capac, regele murind din cauza indigestiei. El a rămas cunoscut în istoria scandinavă drept „Regele care s-a îmbuibat până a crăpat”.
Rasputin (1869–1916), supranumit Călugărul nebun, având numele real Grigori Efimovici Rasputin, a făcut câteva profeţii care s-au adeverit. A devenit amantul ţarinei Alexandra şi era socotit primejdios pentru imperiu. Nişte nobili care intenţionau să-l ucidă l-au invitat la palatul prinţului Felix Iusupov. Oaspetele a mâncat prajituri garnisite cu cianură şi a băut vin otrăvit. Nu se ştie de ce, dar Rasputin n-a fost afectat de cianură.
Iusupov l-a împuşcat în piept, dar Rasputin n-a murit. După ce l-a împuşcat și în cap, fără succes, Iusupov l-a luat la bătaie cu o bâtă, l-a legat fedeleş şi l-a aruncat în apele îngheţate ale Nevei. După trei zile a fost recuperat. Se înecase. Rasputin a fost otrăvit, bătut cu bâta, împuşcat în cap şi piept, castrat şi aruncat în râu. După unele surse, a murit de frig, nu înecat. Deci nu otrava, gloanţele, bătaia şi hemoragia i-au venit de hac, ci hipotermia.
Scriitorul american Tennessee Williams (1911-1983) a decedat înecat cu capacul sticluţei sale de picături pentru ochi. El îl ţinea între dinţi, lăsându-şi capul pe spate ca să-şi pună picăturile. Se spune că în seara fatidică pentru el, scriitorul era beat cui şi a înghiţit capacul pe nemestecate.
Alte morţi ciudate
În timpul unei partide de fotbal, toţi cei 11 jucători de pe teren ai unei echipe au murit fiind loviţi de un trăsnet. Surprinzător, niciun fotbalist al echipei adverse n-a avut de suferit. Ulterior, mai multe competitoare au refuzat să joace fotbal împotriva echipei supravieţuitoare…
Homosexualul profesionist Kenneth Pinyan, zoofil amator, a decedat de peritonită după ce, în lipsa unui partener biped de nebunii, a invitat un cal să-l penetreze anal. Până la urmă, el ajuns la spital, dar a întârziat prea mult, fiindu-i ruşine să le explice doctorilor ce păţise.
Deputatul american Clement Vallandigham, avocat, şi-a dat obştescul sfârşit în anul 1871, la tribunal, după ce s-a împuşcat accidental în timp ce încerca să arate cum victima clientului său s-ar fi putut împuşca din greşeală. Desigur, a fost convingător pentru juraţi.
Americanul Jeff Dailey (19 ani) se pare că a fost prima victimă a jocurilor pe calculator. Tocmai obţinuse un scor incredibil la jocul său preferat și a suferit un atac de cord mortal, din cauza emoţiei…
Acum hotărâţi voi: care e cel mai ciudat deces din lume?
Dintre cele prezentate de tine, cred ca Moliere are cea mai ciudata sau ironica moarte. Iti recomand 1001 Morti ciudate, documentar foarte comic si macabru.
Îl voi căuta. Nu ştiam de existenţa lui.
E pe sport.ro seara, dar nu stiu in ce zi. comic de lesini de ras. dar na, ala moare si tu razi. ca un fel de vuk, un electrician iscusit
ala cu francis bacon il stiam. parca si ala cu porcul in balcon.
apropos de jocurile pe calculator, un corean a stat la sala de net 86 de ore sa se joace. lua doar cafea de la bar si ceva de rontait si se ducea la toaleta.
dupa 86 de ore i s-a facut rau si-a cazut cu capul pe tastatura, cu nasul siroindu-i sange. a murit pe loc.
Sunt destui nebuni pe lume…
Pentru mine moartea în sine e un fenomen bizar. Să te frămânți, să cazi, să urci, să iubești, să învingi…iar într-o zi tot zbuciumul sufletului tău să se stingă ca un băț de chibrit. Să lași în urmă oameni cu inima zdropită, să pleci spre nicăieri ca și când ai fi un fir de nisip.
Astăzi s-a stins din viață tatăl unor prieteni buni și nu văd moartea cu ochi buni oricât de ,,haioasă” ar vrea să pară uneori.
Îmi pare rău pentru prietenii tăi. Moartea n-a fos nicicînd haioasă,
poate numai bizară. Adevărul e că nu ştii unde te duci după moarte, dacă pleci undeva, într-un loc, într-o altă dimensiune, cu toate că par a fi dovezi că mai există ceva după stingerea noastră din viaţă, că-i vom revedea pe cei dragi. Uneori, gândul ăsta mă încurajează…
Multe morti ciudate se mai intampla… Doar despre vreo doua aveam habar dar nu cu multe amanunte.
Dar pe-aia cu porcul in balcon n-o cred. Stii cate dejectii produce un porc intr-o zi? Te-ai speria…
Era pe vremea lui Ceaşcă şi am auzit de la mai multe persoane.
Nu cunosc problema personal. Nu era porcul meu, nu mi-a căzut mie în cap şi nu sunt eu porcul ăla. Dar tot ce se poate să ai dreptate.
M-am născut şi am crescut la oraş, dar am văzut nişte coteţ de porci
şi chiar le-am dat de mâncare. (Porcilor, nu coteţelor!) Nu-ţi mai spun câte cotlete de porc am mâncat… 🙂