Zilele trecute, BBC News i-a luat un interviu preşedintelui statului Uruguay, Jose “Pepe” Mujica, la ferma acestuia situată în apropiere de Montevideo, capitala ţării. La poartă erau doi poliţişti, singurul “lux” pe care l-a acceptat Jose Mujica. El îşi donează 90% din salariul de 12.000 de dolari lunar, păstrându-şi numai 775 de dolari, venitul mediu în ţara sa. Se spune că ar fi cel mai sărac preşedinte de stat din întreaga lume. Comparativ cu domnia-sa, vom vedea ce salarii au aleşii neamului nostru.

Jose Mujica, şeful statului Uruguay, a refuzat să locuiască în reşedinţa prezidenţială, optând pentru ferma soţiei sale. Drumul până la fermă nu este asfaltat. Domnul preşedinte ară pământul cu tractorul şi lucrează la fermă, ca orice țăran. Îşi agaţă rufele în curte şi nu are apă curentă, ci o aduce de la o fântână din ogradă. Este păzit cu străşnicie de Manuela, o căţeluşă cu trei picioare.

Când ajunge în oraş, Mujica aşteaptă la semafor şi stă la coadă, ca cetăţenii de rând. A refuzat şi garda de corp pe care o au toţi ceilalţi şefi de stat din lume. 775 de dolari (570 euro), banii pe care şi-i păstrează din salariul echivalent cu 12.000 de dolari (8.821 euro), îi ajung, spune preşedintele, restul donându-i săracilor. El spune că nu se simte sărac. Săraci se simt, în schimb, cei care ţin să ducă o viaţă luxoasă.

În 2010, conform declaraţiei sale de avere, avea un Volkswagen Beetle din 1987, valorând 1.800 de dolari. Ulterior, şi-a adăugat în declaraţia de avere şi jumătate din bunurile soţiei sale, adică o bucată de pământ, o casă destul de dărăpănată şi un tractor, toate valorând 215.000 de dolari.

El a avut o viaţă ca un erou de roman: a făcut parte din forţele de guerillă, a fost împuşcat de şase ori şi a stat 14 ani în puşcărie, în nişte condiţii extrem de dure. A ieşit din închisoare în 1985, când a intrat în politică, iar Uruguay a ales calea democraţiei. A fost pe rând parlamentar, ministru al Agriculturii şi, din 2009, preşedinte ales.

Având 77 de ani, probabil că nu va mai candida la preşedinţie. O agenţie nonguvernamentală a propus să fie recompensat cu Premiul Nobel pentru Pace în 2013, pentru lupta pe care a dus-o împotriva traficului de marijuana.

Grevă în Parlamentul României?!

Traian Băsescu primeşte lunar 6.895 de lei net (de aproape trei ori mai mult decât salariul mediu pe economie din România), adică 1.522 de euro lunar. Acesta este cel mai mic venit al unui preşedinte din UE. Cel mai mult primesc preşedintele Austriei, 22.500 de euro, şefa statului Irlanda, 21.000 de euro şi preşedintele Franţei, 20.000 de euro lunar.

Primul ministru al României are un salariu lunar net de 6.184 lei (1.365 euro), beneficiind de cel mai mic venit dintre premierii din UE.

Un parlamentar român are o îndemnizaţie lunară cuprinsă între 4.570 şi 6000 lei net, adică 1.009-1.324 euro. Desigur, aleşii neamului beneficiază de o mulţime de facilităţi, pe care şi le-au propus şi votat singuri: diurne, cazare gratuită în Bucureşti pentru parlamentarii din provincie, transport gratuit cu maşini scumpe, dar şi cu trenul sau avionul, convorbiri telefonice gratuite nelimitate pentru conducere şi câte 4.000 de minute pe lună gratuite pentru fiecare dintre ceilalţi parlamentari, sume mari pentru cheltuielile de personal, preţuri mici la medicamente etc.

Mai nou, cei 587 de parlamentari trebuie să se încadreze în bugetul prea mic pentru numărul lor mare: vor face economii cu personalul. Din cei 731 de angajaţi (femei de serviciu, tehnicieni, personal administrativ şi soferi), vor să concedieze peste 100 de persoane. Desigur, senatorii şi deputaţii nu şi-au redus din îndemnizaţii sau din celelalte privilegii, dar vor să le taie 25% din salarii altor funcţionari. Cei din urmă se gândesc să intre în grevă! Spun că deja salariul lor e prea mic.

Salariul mediu net în noiembrie 2013 era 1650 lei (364 euro) lunar în România, desigur, cel mai mic din UE, mai mic chiar şi decât cel din Uruguay. Le propun aleşilor neamului românesc să arate că sunt solitari cu alegătorii şi să-şi oprească din salariile lor numai câte 1.650 lei, restul donându-l oamenilor sărmani.

Ar fi un gest firesc, ţinând cont că la limita sărăciei trăieşte 41,4% din populaţia României, ţara noastră fiind pe locul doi în UE, după Bulgaria, cu 41,6%. Bineînţeles, averea aleşilor n-ar trebui să depăşească 215.000 de dolari (158.000 de euro), fiind cât a preşedintelui Mujica, surplusul intrând în bugetul de stat. Astfel, Sănătatea şi Învăţământul ar beneficia de bani mai mulţi.

Voi ce credeţi, ar trebui ca onorabilii noştri aleşi în fruntea ţării să ţină cont de această propunere? Sau consideraţi că ar fi prea săraci ori prea bogaţi cu salariul mediu pe economie?

Comments

comments