Alegerea unui confident potrivit este un lucru foarte important, mai cu seamă pentru femei. Cu toţii avem nevoie de o persoană căreia să i ne adresăm în momentele de cumpănă sau când cedăm din cauza stresului. Atunci ar trebui să ştim cui ne putem confesa. Confidentul nostru, fie că e vorba de un membru al familiei sau despre un prieten apropiat, trebuie să fie pe aceeaşi lungime de undă cu noi. Câteodată, această persoană trebuie să fie îndeajuns de depărtată de situaţia noastră, pentru a fi imparţială şi a ne da nişte sfaturi utile. Şi totuşi cine poate fi confidentul nostru?
Partenerul de viaţă – Sigur, pentru aproape toate cazurile, partenerul nostru de viaţă e cel mai bun sfătuitor. Nu-i nevoie de argumente. Dar un vechi dicton spune să nu ne punem toate ouăle într-un singur coş. Pentru problemele care apar în relaţia de cuplu, vom avea nevoie de o persoană din exterior căreia să-i împărtăşim necazurile noastre.
Persoana iubită – E mai bine să nu ne arătăm stările sufleteşti în faţa iubitului sau iubitei, fiindcă atunci când flacăra pasiunii se va stinge, ne va părăsi luându-ne şi sufletul, sub forma confesiunilor noastre. Ar fi imprudent să ne punem sufletul pe tavă, dar oare avem tăria de a rezista ispitei de-a o face?
Mama – Foarte probabil, este mai înţeleaptă decât noi, dar nu întotdeauna ştie ce ne trebuie, ci doar îşi închipuie. Ea vrea să ne consoleze şi ne va ţine partea, în orice situaţie, chiar şi atunci când nu avem dreptate. Nu este suficient de imparţială pentru a judeca lucrurile la rece. Noi am putea-o face?
Sora sau fratele – Desigur, ambii pot fi confidentul ideal, fiind o persoană în care avem încredere, totuşi trebuie să fim atenţi, în cazul în care între noi există unele resentimente sau rivalităţi frăţeşti, ca în multe familii.
Cel mai bun prieten – Bineînţeles, este persoana care a stat cel mai adesea lângă noi, la bine şi la rău, şi care ne cunoaşte foarte bine. S-ar putea să fie confidentul nostru potrivit. Dar oare noi chiar îl cunoaştem foarte bine, sau doar ne închipuim? De multe ori, se întîmplă ca persoana iubită să te înşele tocmai cu cel mai bun prieten, nu-i aşa?
Un preot – Cu siguranţă, poate fi confidentul ideal pentru oricine. Să ne amintim că i se mai spune şi “confesor”. El va găsi cuvintele potrivite să ne aline durerea şi ne va arăta calea care trebuie urmată. Totuşi, e bine să fim atenţi cui ne adresăm. Trebuie să-l respectăm şi să avem încredere în el, ori, din păcate, nu toţi oamenii cu sutană se bucură de preţuirea noastră, din varii motive, pe care n-are rost să le discutăm acum.
Un străin – De multe ori, cel mai simplu este să ne descărcăm sufletul în faţa unui necunoscut, pe care nu-l vom revedea niciodată. Călătoriile lungi cu trenul sunt favorabile în acest sens. Secretele care ne chinuiau vor dispărea împreună cu necunoscutul care le-a aflat.
Personal, mi s-a întâmplat de mai multe ori ca oameni necunoscuţi să mi se plângă de necazurile personale. Nu neapărat fiindcă ar fi aşteptat un sfat de la mine, să le ofer o soluţie la problemele lor, dar spunând cuiva toate astea, aveau impresia că judecă lucrurile mai bine şi nu mai ţin totul în ei, scăpând de o povară.
Uneori e mai bine să discuţi cu un străin, decât cu o persoană apropiată. Eu am fost foarte rezervată cand a venit vremea destăinurilor, pentru că oamenii se schimbă şi nu întotdeauna lucrurile rămân doar între cele 2 persoane care au avut discuţia respectivă. Mulţi ani am ales să mă destăinui celui mai bun prieten. Şi-o consider o alegere bună. Nu mi-a fost teamă la vremea aia că mi-ar putea fura iubitul.
Şi cel mai bun prieten era băiat/bărbat heterosexual…
În mod normal, trebuia să fie cea mai bună prietenă
şi altfel stăteau lucrurile.
Da, bărbat, şi heterosexual pe deasupra.
Încă nu am avut şansa să cunosc un gay.
Nu cred că ai pierdut ceva!
Am cunoscut destul de bine primul transsexual român
şi nu mi-a îmbogăţit viaţa câtuşi de puţin.
Am cunoscut şi câţiva gay şi mi-au făcut aceeaşi impresie. Dar, dacă te preocupă subiectul, poţi lua contact cu organizaţia Accept din Cluj.
Nu ştiam de această organizaţie. Nu pot spune că mă preocupă subiectul, dar îmi stârneşte curiozitatea.
Eu zic ca poti discuta anumite subiecte cu oricare din persoanele enumerate. Te poti destainui, poti cere sfaturi si poti sa nu tii cont de ele. La urma urmei, esti adult/a si tu hotarasti ce vrei sa spui, cui anume.
Aşa-i, cu siguranţă. Şi apoi, un sfat e bun fiindcă ai toată libertatea să nu ţii cont de el.
De obicei, când am nevoie de sfaturi, apelez la mama sau la prietena cea mai bună. Nu mi-au trădat încrederea niciodată şi mi-au oferit doar sfaturi bune.
În schimb, au fost destule persoane străine, pe care le aveam în lista de facebook dar nu le cunoşteam personal, care şi-au descărcat sufletul şi mi-au spus toate problemele lor, cerându-mi şi un sfat la final.
Aha, cel mai bun confident al nostru e Facebook!
La asta nu m-am gândit…
E bine să te destăinui!…cui?…depinde de conjunctură!
Dac-am empatiza mai bine, am ști s-alegem și persoana potrivită pentru ”confesiune”! Cum nu suntem experți în asta, cum ne sperie și umbra noastră, o facem de multe ori la întâmplare, țintuiți de-o teamă a consecințelor sau a ”furtunii într-un pahar cu apă”!
Dacă ești în pace și-n armonie cu tine însuți/însăți și cu cei din jurul tău, vei face alegerea potrivită la momentul oportun…e părerea mea…
Cred că ai dreptate. În primul rând, nu există empatie.
Adica ce vrei sa spui?
Exact ce am spus, Eva,
e greu să simţim starea de spirit a celorlalţi.
Am ajuns de foarte mult timp la concluzia ca nu e bine sa spun nimanui tot ce am pe suflet. La un moment dat celalalt tot se foloseste cumva de ceea ce stie. Fie doar si printr-o vorba prost plasata…avand impresia ca doar face o gluma. Care se dovedeste proasta, desigur…
Nu am niciun confident/a. Nici nu stiu de ce sa am…nu am nevoie.
Ce se poate spune…spun eu. Dar sunt si lucururi pe care nu am de ce sa le spun. Fiecare avem.
Aha, te-am prins! Nu spuneai tu că eşti foarte sinceră? De ce nu eşti o carte deschisă?!
“Fiindcă nu sunt proastă!”, răspund tot eu. Desigur, unele lucruri rămân în intimitate. E ruşine, mamă, ce spui tu acolo?!