Am un văr mai mic de vârstă, Costel, în Iaşi. Nu ne mai întâlniserăm de mult, dar cu ocazia unei nunţi în familie, ne-am revăzut. Am ajuns în Iaşi, cu automobilul meu şi am tras la Costel, fratele miresei. Iniţial, mă gândisem că voi locui la un hotel, dar când a auzit, vărul meu chiar s-a supărat. Cum adică, trec prin Iaşi o dată la nu ştiu câţi ani şi când, în fine, avem ocazia să ne vedem, îl ocolesc? Cei care locuiesc în capitală ştiu foarte bine că circulaţia rutieră cea mai haotică e în Bucureşti. Păi numai să ies din oraş, mi-a luat mai mult de o oră.

Până în Iaşi drumul e relativ bun, totul e să-ţi controlezi nervii până ieşi din Bucureşti. Fiind uscat pe jos, am putut merge destul de repede şi n-am făcut decât o oprire, ca să ne dezmorţim şi să ne hidratăm. Mai mult decât atât, prietena mea, Alice, care mă însoţea, a urcat ea la volan şi a condus până în apropiere de Iaşi, când mi-a cedat locul, fiindcă eu ştiam cum ajungem la Costel şi, în afară de asta, era convinsă că circulaţia în oraş va fi la fel de aiuritoare ca în Bucureşti.

Dar în Iaşi am avut surpriza să constatăm că circulaţia era foarte lejeră. Totuşi, eram mulţumit că şofam eu, Alice fiind puţin nervoasă. Pe drum, nu mă întrebasem de ce nu-i în apele ei, dar când am ajuns la destinaţie, deodată mi-a picat fisa: era prima oară când ne afişam împreună în afara Bucureştiului. În plus, acum era o reuniune de familie şi o vedeau o mulţime de rude de-ale mele. Eu nu-mi făceam griji, dar am înţeles-o. Când am coborât din maşină, am încercat s-o liniştesc:

– Lasă, dragă, emoţiile la uşa blocului! Nu trebuie să te aleagă nimeni! Te-am ales eu deja, nu-ţi face griji!

– Bine, iubi, ştii ce m-ai liniştit?!

În mai puţin de o jumătate de oră, Alice parcă era sora mai mică a mătuşii Mari. Are un talent în a se împrieteni cu necunoscuţi cu totul aparte. Nu ştiu cum poate fi atât de sociabilă cu oameni pe care îi vede prima oară în viaţă. Am analizat fenomenul şi am ajuns la concluzia că are o empatie cu totul deosebită. Imediat sesizează ce-l frământă pe interlocutor. De exemplu, lui Costel i-a spus imediat că-şi va lua uşor carnetul de conducere, fiindcă circulaţia din oraş nu-i atât de sălbatică, în comparaţie cu Bucureştiul.

După 10 minute, ea şi Costel căutau ceva pe internet. M-am apropiat, curios. Prietena mea tocmai căuta pe net școală de șoferi. Imediat a găsit un site atrăgător şi i-a spus vărului meu:

– Uite, Costi, aici găseşti legislaţia rutieră, chestionare auto explicate, îţi arată cum să iei examenul din prima încercare şi fel de fel de alte lucruri ajutătoare. Ce vrei mai mult de atât?

– Acum, dacă tot întrebi, mi-ar trebui o şcoală auto sau un instructor auto, care să-mi arate practic care-i treaba cu circulaţia…

Desigur, Alice a găsit imediat un site cu şcoli de şoferi. Toată lumea era binedispusă: Costel, fiindcă i se arătase ce are de făcut legat de problemele lui, tanti Mari, că îşi făcuse o nouă prietenă, care îi şi ajuta fiul, Alice, fiindcă trecuse cu bine de şocul primei întrevederi cu câteva dintre rudele mele, eu, că aveam o prietenă pe care o place toată lumea. Inclusiv eu!

Comments

comments