În curând, se va împlini un an de când am înfiinţat acest blog, la îndemnul unui prieten. Am (re)început să scriu fiindcă simţeam nevoia s-o fac. Altfel, acest blog n-ar fi existat. O să vă povestesc ce am observat într-un an fără câteva săptămâni în blogosferă. În primul rând, subliniez că marea majoritate a bloggerilor se simt bine aici, fiindcă au mulţi prieteni. Mă număr şi eu printre aceşti bloggeri şi o spun cu un sentiment special de apartenţă la un grup deosebit. Dar tot în blogosferă e şi o faună tare, tare ciudată!
Fu… Dumne… Cri… (…) muma-n c… Chiar nu-mi vine o expresie potrivită pentru această faună! Nu ştiu cum se întâmplă asta. Când e vorba de vocabularul limbii române, m-am privit întotdeauna cu respect, dar în acest caz, îmi trec prin cap fel şi fel de expresii, dar parcă niciuna nu-i suficient de cuprinzătoare pentru a defini fauna din blogosferă. Prin natura joburilor pe care le-am avut, credeam că am văzut aproape tot ce poate exista abject pe lume. Ei bine, am constatat că n-am văzut destule, din moment ce mă crucesc de aceşti zombi din blogosferă.
Bag sama că lumea-i mult mai largă decât o dimensionasem eu. Oameni(?) care umblă teleleu printre noi se împiedică de câte un blog şi încearcă să-l facă ferfeniţă. Dar blogul e doar un motiv, pentru a se lua de cel care scrie pe acel blog. Şi începe atacul la persoană. Cutărică-i spammer! De ce? Fiindcă scrie şi publică mai mult decât ei. Bine, asta nu-i foarte greu, fiindcă ei nu prea scriu, au idei puţine, dar fixe. Nu au ce aşterne pe tastatură, neavând destul mobilier la mansardă.
M-am întrebat ce demon mână hoarda asta de zombi tropăind cu picioarele nespălate prin blogosferă. Invidia? Vor să se facă şi ei remarcaţi cumva, dacă prin scris nu reuşesc? Se prea poate. Dar nu înţeleg determinarea cu care urăsc aceşti zombi. Se iau de câte un nume mai răsărit din blogosferă şi încearcă să-l împroaşte cu noroi. Cu cât numele bloggerului e mai cunoscut, cu atât mai mult noroi aruncă asupra lui. “De ce ai scris aşa şi nu altfel? Vai, nu vezi ce infantil eşti?”
Ăsta să fie preţul pe care trebuie să-l plătească orice blogger care prin eforturile şi inteligenţa lui ajunge cunoscut? În loc de felicitări, o baie de noroi? Cam asta-i răsplata? Blogul meu e relativ nou, dar dacă totuşi am intrat în atenţia hoardei de zombi dezlănţuiţi, pasămite, ar trebui să mă mândresc?
Scriu în fiecare zi fiindcă lumea în care trăim mă inspiră. Şi dacă observ că sunt mai mulţi cititori care îmi intră pe blog pentru a lectura anumite articole, mă simt obligat să le republic, indiferent de etichetele care mi se pun ulterior. Şi sunt mulţumit că scrisul meu suscită interes, fiindcă în ciuda faptului că atunci când spui blog, te referi la un jurnal personal, noi, bloggerii, scriem şi pentru cititori.
Chiar dacă ne străduim, nu putem mulţumi pe toată lumea, evident. Însăşi existenţa acestor zombi o dovedeşte. Din fericire, avem mulţi prieteni şi puţini duşmani. Duşmani ne sunt aceşti zombi, aceşti… Fu… Dumne… Cri… (…) muma-n c… Chiar nu-mi vine o expresie potrivită pentru această faună!
Bună dimineața!
Delete, Ignore, Block și Spam sunt butoanele necesare pentru cei care te bălăcăresc. O grămadă s-a legat și de inofensiva mea Poveste parfumată, măcar că nu-i de natură să stea cuiva în gât, dar invidia e mare. Unii mi-au dat o grămadă de sfaturi ”înțelepte”, alții m-au ”suspectat” că fac reclamă pe bani (aș fi vrut eu, dar zău că nu mă pricep la de-astea pe blog), dar nimeni și nimic, cu excepția celor care mă citesc cu plăcere și a prietenilor MULȚI pe care mi i-am făcut în Blogosferă și pe Fb, nu mai contează. Nici nu-mi mai aintesc de ceilalți, nu merită. De ce-ar conta?! Sunt cantități neglijabile, fără de care lumea merge mult mai bine. Pot să-ți dau un sfat? Dacă nu-i bagi în seamă ei mor, nu mai există. Morți și îngropați.
Bătrânii aveau o vorbă dură: ”gura lumii doar pământul o astupă”, așa că orice ai face, unii tot vor trăncăni, vor înjura și vor critica.
Și pentru că împlinești curând un an de blogăreală aici, eu îți spun anticipat La mulți ani și spor la ceea ce faci aici, că faci bine!:)
Mulţumesc pentru urări, la fel şi ţie.
Dar n-am înţeles, s-au luat de Povestea parfumată?! Incredibil!
Da si nu stiu de ce da’ m-a scutit Doamne Doamne de asa ceva pe international…
Adica vreau sa spun ca pur si simplu aia au ceva mai bun de facut decat sa se bage in seama in felul asta.
Faptul ca scriu acum la tine e simplu de inteles, fi atent rationament al meu cale de ani in urma.
In 2009 am debutat, nu cu un blog romanesc ci cu unul pe international, primul an am zis hai ma sa vad ce e pe la noi, insa m-am intors stramband din nas…
Vremea a trecut, undeva aprin 2011 am zis HAI MA LA MINE ACASA… insa iar si din nou am zis eu scriu pe gandurile mele si nu ma bag cu nimeni ca astia-si pierd timpul cu ganduri ciudate.
A mai trecut un an si mai am un pic si termin o carte, mama mea, in limba romana, asta dupa ce am vandut o alta carte in engleza, sute de exemplare… vezi tu, am prins gustul…
Si zic hai inca o data sa cunosc lumea buna, aici te-am cunoscut pe tine si inca experimentez insa da, ai dreptate, unii E un pic prea de tot…
Da’ nu-ti face griji, eu cred ca e o etapa, avem oameni extraordinar de creativi, m-am lovit de ei aiurea prin lume scriind in engleza…
Si tot eu ma gandesc ca e ca atunci cand plec in Germania si uit sa: claxonez, arunc hartii, depasesc, fiu bucrestean din ala bagaretz si oportunist insa cand revin acasa, iar se naste nebunia, na, ma simt ca acasa…
Poate asta e…
Oricum ar fi, sper ceva sa se schimbe asa ca apreciez ce ai scris si da, stii deja, facebook, G+ & pinterest ca vad ca nu vrei sa pui sharing total, ca trimiteam pe inca 30 de retele…
Asta e off topic dar uite – in loc sa pui un plugin de la addthis ceea ce ti-ar ingreuna tema, poti adauga un cod simplu de la ei adaugand doar butonelul rosu ce da acces la 300 de alte siteuri.
Cu drag,
Cristian.
Cristian, pe alocuri eşti incoerent. Scrii de pe telefon?
Tu, perfectiunea intruchipata, peste ani ai s-o uiti toata… putini stiu, sunt si miop si prezbit, unul la 5 milioane ca mine, apoi sunt varsator adica ”vars”, ”spun tot”, spun prea multe prea repede, virgulele ar trebui scoase in afara legii daca ma intrebi pe mine.. hahahaha.
Unde exact am fost incoerent?
“Faptul ca scriu acum la tine e simplu de inteles, fi atent rationament al meu cale de ani in urma.” Nu înţeleg.
Departe de mine de a fi perfect, în ciuda dorinţei mele. 🙂
Dar mă străduiesc să mă fac înţeles.
Urasc perfectiunea.
E o forma ciudata de limitare a imaginatiei.
Poate pap cuvinte, poate uit virgule dar stiu sigur ca oameni la varsta a 3-a scriu acum pentru ca m-au vazut gresind…
Fara legatura cu ”recunostiinta” – acolo ai 150% dreptate.
Si uite asa, te-ai ales cu un cititor zbanghiu, si daca acum scriu, sa te astepti sa mai viu, hahaha
Te aştept cu plăcere!
Si eu pe tine, ai de unde alege
Eu zic sa scrii, cat, cum si despre cine iti place. Daca tu esti multumit, zic ca asta e cel mai important. Restul sunt detalii.
Desigur, oricum scriu, ca toată lumea, despre ce doresc.
Esti destul de matur si de intelept pentru a stii ca acele specimene stau bine in cosul de gunoi al blogului, ca lasandu-i aproape te vei simti murdar. Deja i-ai descris perfect cand ai spus ca nu au destul mobilier la mansarda. 🙂
Tu mergi pe drumul ales, fara sa le dai importanta!
Am înţeles, să trăiţi! Execut!
O chestiune oarecum tangenţială celei exprimate de dumneata, e “părerismul”. Şi privit ca fiind o chestiune negativă. Dacă-ţi faci un blog, probabil că cititorii aia puţini (sau mulţi) care te urmăresc, îţi vor părerea. Legat de “N” subiecte. Am observat că există un fel de delimitare a unora dintre bloggeri de ideea de a fi părerist. Văzui destul de des texte care încep fix cu fraza “Nu vreau să fiu părerist, dar…” Ei bine, că te-atacă unii sau că eşti spammer e relativ puţin relevant comparativ cu faptul că generezi conţinut original care merită citit. Spre deosebire de multe locuri unde articolele doar şăd în servere de dragul degetului care gâdilă tastele haotic.
Am citit de când a pornit Ned32News o căruţenie de texte. Puţine însă şi bune.
Scrie-n continuare şi bagă-i block-u’-n bot ăluia (sau ălora) de n-au alte trebi de făcut decât să te muşte de 3 litere.
Spor la de-alea bune şi să ne citim cu bine!
Mă pot muşca şi de patru litere…
Indiferent pentru cine ai scrie, tu trebuie să simţi multumirea. Sută la sută compatibilitate nu există. Mă miră oamenii care vin şi răscolesc virgula si punctul unui text, trecând peste subiectul, uneori, de exceptie. Eu apreciez foarte tare bloggerii ce găsesc subiecte zilnice. Lucru rar…şi greu, de altfel. Pe tine te “văd” mereu, şi la tine, chiar dacă vin în tăcere, şi la alţii în comentarii. Când eşti atât de vizibil…vor fi şi invidii. Până la urmă supără, dar nu uita…că mulţi nu au “norocul” acesta, oricâte cuvinte ar aşterne…
Am un articol din asta in draft inca de cand mi-am mutat blogul de la vechea adresa. Am vrut sa-l public la un an de scris. Apoi am vrut sa-l public la doi ani. Nu s-a mai intamplat si, probabil, nu-l voi publica niciodata. Si asta pentru ca am refuzat sa scriu (cu cateva exceptii punctuale) cu, despre si, mai ales, pentru blogari. Sunt constient ca poate mai mult de jumatate dintre cei care revin pe blogul meu au la randul lor un blog, dar prefer sa-i privesc ca pe niste oameni putin mai informati si nu ca pe un cerc in care ne citim intre noi de dragul de-a ne baga in seama.
Despre cei care publica o poza si un text pe care trebuie intai sa-l descifrezi pentru a-l intelege, e ca la manele. Oricat de hulite ar fi, un public exista.
Publică-l acum, dacă tot ţi-ai adus aminte de el.
Cineva spunea demult că important este să se vorbească despre tine, chiar dacă de rău sau bine. 🙂
Îmi pare rău, nu-mi aduc aminte citatul exact şi nici persoana căruia îi este atribuit!
Asta ştie orice vedetă de la noi şi de aiurea.
Eu nu sunt vedetă.
Te-ai întrebat vreodată de ce apar astfel de zombi?
Verifică articolele la care au apărut cei mai mulţi… zombi. Aşa poţi descoperi cu ce se “hrănesc”. De aici încolo e decizia ta despre ce scrii şi pentru cine.
Nu mă uit la fimele horror din ziua de azi, cu zombi şi râuri de sânge.
Cine priveşte multe imgaini de acest gen n-are cum să mai fie zdravăn la cap.
Şi chiar n-am de unde să ştiu cu ce articole se hrănesc zombii din blogosferă. De altfel, ei se hrănesc cu oameni, nu cu materialele lor.
Eşti prudent şi bine faci. Mulţi oameni confundă prudenţa cu frica. Încă.
Stai liniştit. Ceea ce am postat e o secvenţă dintr-un film considerat ca făcând parte din categoria SF. Fără nici un fel de horror.
Dar ai uitat un lucru. Dincolo de trup mai există şi altceva, de o valoare inestimabilă: TIMPUL. Scrisul de articole necesită cel puţin trei lucruri: timp, subiect şi talent literar. Iar tu ai talent.
Mult spor la scris, J! 🙂
Mulţumesc pentru aprecieri.
Bănuiesc că faci sau vrei să faci o meserie din numerologie, dar sunt sigur că mai ai şi altceva de spus pe blog. Când o vei face?
Aşa cum am spus, scrisul cere timp. Dar când public “cotcodăcesc” pe Fb sau pe Google. Abonaţii la sit primesc prin email.
J… mulţumeşte-i lui D-zeu pentru talentul tău. E treaba ta ce faci cu el. Eu sunt un om care vede şi (uneori) mai şi zice. Atunci când are ceva de zis.
Acest blog acţionează cu o forţă de atracţie uluitoare!
Mda, îndeamnă lumea la rele, incită la scandal…
Gata, nu mai scrii despre muieri, sex, relatii si pisici ?
Nu poti sa fi iubit de toata lumea si nici nu trebuie. Daca scrii pentru tine si pentru noi, cei care te citim cu placere atunci e de ajuns.
Cainii latra,caravana trece:)
Îi spui tu Javrei ce fac câinii?! 🙂
Ma mir ca te-ai apucat sa pui la suflet. Poate era mai bine sa ignori.
Şi eu m-am mirat că necunoscuţi se iau de oameni numai pentru faptul că pot.
Unul, mie şi Vienelei ne-a dedicat o poezie, în care încerca să fie spiritual, atât că duhnea a prost. În tot cazul, dacă de acum ni se închină poeme, să vezi ce tone de talent poetic se vor revărsa în cinstea noastră, după cwe nu vom mai fi… 🙂