Dacă te-ai hotărât să-i ceri mâna iubitei tale și ești sigur că răspunsul ei va fi cel dorit de tine, pasul următor este să cumperi pentru ea inelul de logodnă perfect. Sigur, poți colinda prin magazinele de profil, dar e mai bine să intri pe net, pentru a vedea mai multe magazine online. Vei găsi un magazin cu produse și pe gustul tău. Azi vei vedea și cum s-o impresionezi și s-o convingi că ești bărbatul ideal pentru ea.
Unii spun că o poți cere de nevastă într-un moment festiv, important pentru ea. Alții îți sugerează să alegi un moment greu din viața sa, ca să pari a fi colacul ei de salvare. Un alt moment potrivit se spune că ar fi atunci când ți se pare că își invidiază vreo prietenă logodită sau proaspăt căsătorită. Fiecare dintre aceste soluții poate fi la fel de bună, dar personal te sfătuiești s-o faci atunci când simți tu că e momentul potrivit. Cel mai bine e să-ți asculți intuiția. În prealabil, trebuie să-i cumperi un inel de logodnă.
Inelul de logodnă este începutul frumosului destin al relației unui cuplu, împlinirea în căsnicie, transformarea legăturii care vă unește în comuniune pentru tot restul vieții. Cei de la e-ring ştiu cât de important e inelul de logodnă. El nu poate fi redus la formă, metal şi pietre preţioase, fiind mult mai mult. În inel se găsește o reprezentare a energiei din relație.
Alegerea inelului de logodnă – Aurul creează forma, iar pietrele prețioase îi adaugă esența. Diamant, smarald, rubin, safir sau ametist, pietrele strălucesc în primul rând în privirea ei și nu pe deget. Ele creează magia inelului. Bineînțeles, pot fi găsite ca pietre singulare sau în diverse combinații. De exemplu, inelele de logodnă pot fi realizate dintr-un diamant și două smaralde, dar și dintr-un rubin și două diamante.
Știi bine că fiecare femeie este unică, iar inelul de logodnă pe care îl va purta trebuie să reflecte personalitatea ei. Rubinul se potrivește pentru o femeie pasională și jucăușă, o femeie plină de viață. Diamantul îi dă inelului o eleganță aparte, iar vitalitatea smaraldului este temperată de seriozitatea și puterea diamantului. Verdele smaraldului dă o notă de mister, făcând ca inelul să pară exotic, potrivit pentru o femeie care adoră să călătorească și care este deschisă față de noutate. Violetul ametistului ne face se ne gândim la o femeie plină de imaginație, creativă și boemă.
Sigur, acestea sunt doar câteva exemple, ca să-ți faci o idee. Cu siguranță, aici vei găsi inelul de logodnă potrivit și chiar dacă nu-l vei găsi, cei de la e-ring îl vor crea pentru tine. Dacă ai un model în gând sau îți imaginezi o combinație de pietre inedită, împreună veți reuși să transformați ideile tale într-un inel ideal.
Ce culoare să aibă aurul și pietrele? – Unii suntem atrași de frumusețea clasică a aurului galben, în timp ce alții preferă eleganța aurului alb sau veselia celui roz. Decizia e a fiecăruia, dar prețul inelului rămâne același, indiferent de tipul de aur ales.
În funcție de numărul și dispunerea pietrelor prețioase, există mai multe categorii. Astfel, Solitaire este inelul cu o singură piatră prețioasă centrală, care poate fi un diamant, rubin, safir, ametist sau smarald. Three-Stone e format din trei pietre prețioase, una centrală și alte două care o flanchează. Modelul Halo are o piatră centrală și pietre de diverse dimensiuni pe părțile laterale. Inelele Eternity au pietre prețioase mici de aceeași dimensiune, așezate simetric pe cea mai mare parte a suprafeței inelului.
Pai daca esti sigur de raspuns la intrebarea 1 daca doreste sa se casatoreasca cu tine, de ce sa o mai intrebi intrebarea asta, si in caz ca stii ca raspunsul e Da, sa nu treci direct la intrebarea 2, de ex “cand are timp liber in calendar pt a veni la sedinta de discutare de contract” ? Desigur ca e frumos a oferi si un cadou traditional gen inel de logodna, insa dupa parerea mea oferirea cadoului nu trebuie prezentata legata asa nemijlocit de punerea unor intrebari serioase juridice, ci sa fie asa separat ca o surpriza placuta de timp liber, pt ca altfel se pot ridica intrebari despre chestii gen spaga, mita, activitati de tip presiune de obligatii referitor la negocierea ulterioara a contractului, etc.
La noi se numește întâlnire, nu ședință. La noi se cere în căsătorie, nu se semnează contracte. Locurile prin trăiești parcă te fac tot mai puțin român. Nu înseamnă că asta-i ceva rău, dar nici neapărat bun. Încearcă să nu te gândești la starea materială. Exclude acest aspect din gând și din discuție și, poate, ajungi la ceea ce contează pentru români, sentimentele. Nu idealizez deloc, așa stau lucrurile.
Dupa parerea mea, asa ar fi mai bine:
1. Stii ca raspunsul e Da. Atunci cumperi un inel de logodna cf pasilor de mai sus, eventual chiar de pe site-ul mentionat in articol, sau de la Tiffany, sau de la alt magazin despre care stii ca ii place si care iti place si tie.
2. Oferi cadoul. Petreceti timp impreuna admirand inelul, eventual discutand despre teme de interes comun, ca de exemplu obiceiuri de logodna din diverse culturi de-a lungul timpului, diferenta intre diverse proprietati fizico-chimice dintre diverse metale sau pietre pretioase, etica utilizarii diamantelor sintetice vs naturale, estetica bijuteriilor vintage vs contemporane, etc, etc.
3. Abia a doua zi sau dupa 2 zile, pui intrebarea despre cand va puteti intalni pt discutarea contractului, si eventual trebuie trimis un email cu bibliografie si punctele care vor fi discutate la sedinta, pt ca sa fie pregatita. Sedinta trebuie sa aiba loc pe teren neutru, si nu se va servi alcool.
Ar mai fi multe de spus despre conditiile si agenda sedintei, insa e important ca totul sa fie clar dinainte si pe intelesul ambilor, plus sa aiba ambii drept la cuvant.
Rudolph, în România nu se discută de termeni contractuali când e vorba de căsătorie, decât în situații foarte rare, când unul sau ambii miri dețin o avere considerabilă. La noi e îndeajuns ca cei doi să se iubească și să dorească să-și oficializeze relația.
Contractele nu se refera numai la chestii asa direct financiare, (desi desigur exista o intrepatrundere). Insa eu ma gandeam mai mult la aspectul tranzactional, o “sedinta” de intelegere/cadere de acord asupra unei maniere de cooperare. Una din cartile de baza ale filosofiei democratiei moderne se numeste, de exemplu, Despre contractul social (1762). Zau, ma gandeam politic, nu economic, pt ca sunt tufa la asa ceva, si de aia ma preocupa, si de aia am glumit, exagerand…ma gandeam chiar la chestii de gen sedinte patronat-sindicat, la sedinte corporatiste, la manageri, la tampenii din astea. Am un serviciu in care iar se anunta schimbari politice, in decurs de 4 ani si-au dat demisia 3 directori sefi ! Atmosfera seamana cu cea din preajma Revolutiei Franceze…plus in capul meu relatia mea cu corporatia mea e cvasi-maritala !
Insa chiar legat de relatii personale, nu cred ca toti romanii sunt la fel si sunt manati de sentimentalitate. Eu fac parte din cei care raman oarecum sceptic fata de descrierile astea de temperamente nationale sau etnice care, in plus, alta nepotrivire, mai stau si la baza unor cutume
ridicol de recente, (cum ar fi inelul de logodna). Adica eu mai degraba as tinde sa ma gandesc ca vorbeai in gluma cand comentai mai sus. Si si eu ma gandeam la partea umoristica, nu comentasem serios.
Eu una consider ca trebuie sa existe cererea in casatorie. 🙂 Nu este o placere pentru barbat, dar sigur o femeie se va simti iubita si apreciata :)!
Păi femeia trebuie să se simtă în fiecare zi iubită și apreciată…
Mie mama mi-a zis ca ea l-a cerut in casatorie pe tata pt ca stia ca el nu ar fi indraznit sa o ceara primul. Dar mama mea e comunista, si crede cu tarie in egalitatea femeilor cu barbatii. Insa avand exemplul ei, nici eu la randul meu nu m-am speriat asa de rau cand am fost cerut in casatorie de o fata, si chiar am deliberat ff serios la aceasta cerere inainte sa o refuz, mi-a fost mai teama in legatura cu a o refuza decat de intrebarea in sine, insa am refuzat-o avand binele ei in gand, si desi am avut mari emotii in legatura cum sa zic, Nu, pana la urma a iesit ok, nu a fost o catastrofa, ba chiar am simtit ca ea de fapt se astepta la acest refuz, pt ca ma ceruse mai mult din obligatie asa social politicoasa, nu ca era ff pasionata de ideea de a se casatori cu mine, si cred ca daca as fi acceptat, i-as fi creat mai multa ingrijorare si munca decat asa o mare bucurie, insa totul s-a terminat pana la urma cu happy ending !
E bine să crezi asta, dar n-ai de unde ști cum ar fi fost. Totul e o supoziție…
Pai pt ea chiar a iesit de 1 miliard de ori mai bine decat daca as fi acceptat eu acea cerere in casatorie, si in fond asta conteaza, inseamna ca refuzul meu a dus la ceva bun.