Într-o dimineaţă m-am trezit cu un junghi sub omoplatul drept. Am coborât cu greutate din pat şi, după ce am făcut doi paşi, mi-am lovit genunchiul de tăblia patului. Nu ştiu cum de mă lovesc zilnic exact în acelaşi loc. Îmi trebuia o asprină. Ajuns la baie, am regretat lipsa unui dulăpior de medicamente. Nu ştiam puteam găsi o aspirină şi m-am gândit că o cafea îmi va face bine oricum. Când am deschis uşa unui dulap din bucătărie, am rămas cu mânerul în mână. Doamne, oare pot avea mobilierul pe care tocmai l-am visat?
Colţurile mobilierului ar fi curbate, n-aş avea în ce să-mi învineţesc piciorul. Iar mobila de bucătărie s-ar baza pe corpuri suspendate şi aş avea mai mult loc în încăperea asta îngustă. Aşa era în visul meu. Pentru a fi convins că asta era una dintre zilele în care nimic nu-mi iese cum doresc, am constatat că mi se terminase cafeaua, aşa că a trebuit să-mi fac un nes, cu toate că nu-i chiar pe gustul meu.
Acum aş fi dormitat un sfert de oră cu ceaşca de nes în mână, trezindu-mă încetul cu încetul, nu stând pe scaunul rece şi colţuros din bucătărie, ci pe un balansoar comod şi bine căptuşit din living. Exact ca în vis. În realitate, livingul există, dar balansoarul, nu.
Fără cafea sau nes, parcă aş fi adormit toată ziua. Mă trezesc mai devreme tocmai pentru acest tabiet, ca să mă pregătesc să înfrunt o nouă zi de muncă. Starea de indispoziţie ar culmina cu o durere de cap surdă şi agasantă. Ziua de muncă mi s-ar părea fără sfârşit şi aş lucra încet şi fără chef, adică prost. După două, trei zile de acest gen, probabil că aş fi obligat să-mi caut un nou job. Şeful vrea să fim freş în fiecare zi, deşi nici lui iese mereu figura asta.
M-am grăbit spre birou, după ce am dat nesul rece peste cap. Ştiam că am acolo cafea şi abia aşteptam s-o savurez fierbinte, în faţa calculatorului. Îmi făcusem la repezeală un plan. Şeful întârzia întotdeauna măcar o jumătate de oră. Poate că aşa voia să ne dea nouă, subalternilor, răgazul de a ne aduna de pe drumuri, ca să nu ajungem la seviciu după el. Oricum, aveam timp să caut pe internet un magazin on-line de mobilier. Numai acest gând m-a înviorat.
Dar, hotărât lucru, ziua asta se încăpăţâna să aibă o faţă hâdă: era o pană de curent, aşa că a trebuit să urc pe scări şase etaje până la birou. Nici vorbă de cafea, iar internet, nici atât… Descurajat, mă pregăteam să scot o înjurătură printre dinţi, când s-a aprins lumina. Tot am înjurat firma de distribuţie a energiei electrice, dar cafeaua a fost repede gata şi, între timp, am şi găsit site-ul unui magazin specializat.
Mi-a plăcut din prima clipă. Îmi pot împlini visul în doar trei paşi: completez un formular cu datele mele de contact, las o mică descriere a produselor care mă interesează şi, eventual, o schiţă a acestora, apoi mă va contacta un consultant de vânzări care se poate şi deplasa la locul faptei, să facă măsurătorile de rigoare, iar mai apoi voi primi o ofertă de preţ personalizată, cu toate detaliile privind comanda.
Firma are destui ani de experienţă. Montajul şi transportul sunt gratuite. Proiectarea şi consultanţa sunt tot gratuite şi am un design personalizat pentru mobila de comandă. Cum nu mi se va lua pielea de pe mine, curând voi plăti şi voi avea mobila pe care am visat-o. Tocmai zâmbeam mulţumit, când a intrat şeful pe uşă şi s-a frânt momentul meu de reverie…
