Am un amic, Ilie, care şi-a vândut două apartamente din Bucureşti, unul, cu două, celălalt cu trei camere, la etajele 2 şi 3. În schimb, dorea 3 apartamente în Cluj-Napoca, situate în blocuri apropiate. Problema dificilă n-a reprezentat-o tranzacţionarea locuinţelor. Ilie se întreba obsesiv: cum se cară un pian pe scări până la etajul 6?
Unul dintre criteriile de alegere a apartamentelor a fost situarea la un etaj oarecare, să aibă fereastră la baie, dar exclus parter. A căutat pe un site şi, în cele din urmă, i-a ieşit planul. Acum nu-i mai rămăsese decât să caute un mijloc de transport, ca să-şi mute mobilierul din Bucureşti în două dintre cele trei apartamente cumpărate în Cluj Napoca. Unul dintre apartamente l-a cumpărat nou-nouţ, finisat şi complet mobilat. Are două camere şi balcon de 10 metri pătraţi. A costat sub 1000 de euro/mp, iar Ilie e tare mândru de el. Adevărul e că-i splendid.
Desigur, nu mergea să-şi care mobilierul în spinare. Ilie a dat nişte telefoane şi, după îndelungi căutări, a găsit un mijloc de transport adecvat, mai precis, un camion mare, care a trebuit să facă drumul Bucureşti-Cluj-Napoca, pentru a căra mobilierul şi aparatura electrocasnică.
Ilie a făcut socoteala că iese mai ieftin aşa, decât să vândă mobilierul pe nimic în Bucureşti şi să-şi achiziţioneze altul din oraşul în care s-a mutat. Noi, prietenii lui, eram patru şi am cărat majoritatea pieselor pe scări, mai întâi coborâte de la etajele 2 şi 3 şi urcate în camion. Mă rog, mijlocul de transport l-a costat cam mult, după părerea mea, dar Ilie era mulţumit şi a plătit. Oricum, dăduse mai puţini bani decât se aştepta pe cele trei apartamente cumpărate.
Cert e faptul că eram rupţi de oboseală şi nu rezolvaserăm decât o treime din probleme. Mobilierul mai dificil de cărat abia urma să fie mutat. Ilie ne pusese în vedere că trebuie să cărăm şi un pian. Eu şi încă un amic ştiam de el, îl văzuserăm în casa lui de nenumărate ori, dar pentru ceilalţi doi prieteni ai noştri această veste a fost un şoc. Brusc, ambii şi-au amintit că a doua zi au nişte treburi urgente de rezolvat şi nu mai sunt disponibili pentru drumul până în Cluj-Napoca…
N-aveam cum amâna pe altă zi să luăm mobilierul, fiindcă noii proprietari ai apartamentelor voiau şi ei să se mute. Din cinci, rămăseserăm trei bărbaţi care să transporte mobilierul dintr-un oraş în altul. Era de bun simţ că n-aveam cum să reuşim performanţa asta. Aşa că am intrat pe internet şi am căutat nişte site-uri pentru a rezolva problema.
Am găsit imediat o firmă de servicii de transport pentru mobilă. Oamenii firmei au demontat mobilierul şi l-au ambalat. Mă rog, totul a mers ca pe roate, iar mobilierul a fost cărat, urcat în două din cele 3 apartamente din Cluj şi montat.
Ei da, şi pianul a ajuns cu bine la etajul 6, deşi au existat destule dificultăţi pe scări. Noi, neobişnuiţi cu efortul fizic, eram vlăguiţi, deşi nu făcuserăm mare lucru, aşa că beam cu spor din berea pusă la bătaie de Ilie, fiindcă îl ajutaserăm. Şi ne plângeam unul altuia de drumul plin de hârtoape dintre Bucureşti şi Cluj-Napoca.
No Responses