Când am ieşit ultima oară  la aer curat, m-am simţit foarte bine. Am fost 4 perechi cu două maşini, pe malul Argeşului. Vineri ne-am procurat tot ce aveam nevoie dintr-un magazin, iar sâmbătă dimineaţa am plecat din Bucureşti. Am rămas o noapte pe malul apei şi duminică, pe seară, ne-am întors, cu promisiunea fermă că altă dată o s-o facem şi mai lată. Astăzi veţi vedea cum vă puteţi relaxa în weekend.

Toţi cei 4 băieţi suntem prieteni buni de mulţi ani. Toţi patru am ţinut legătura, am petrecut unele revelioane împreună şi perechile noastre s-au împrietenit între ele. În aceste condiţii, fireşte, orice propunere de a petrece un timp împreună e bine-venită.

În ultimul weekend al lunii august i-am spus unuia dintre aceşti prieten, Andrei, că m-am gândit să ne întîlnim toţi patru băieţi, cu perechile noastre cu tot. Două cupluri şi-au şi oficializat legătura, dar nu au copii, deocamdată. O dată i-am întrebat când vor avea urmaşi, iar ei au răspuns că lucrează intens la acest proiect…

Oricum, Andrei, aşa cum bănuiam, a fost imediat de acord. Le-am telefonat celorlalţi şi, după nazurile obişnuite ale unui cuplu, am bătut în cuie data începerii „marii ieşiri”, cum a numit-o neinspirat Andrei. Unul dintre prietenii noştri, Lulu, i-a spus să ia multă hârtie igienică la el, ca să avem pentru ieşirea asta…

Am ajuns cu toţii la concluzia că trebuia să facem nişte cumpărături. Două dintre cupluri aveau câte un cort de două persoane, iar celelalte a trebuit să ne cumpărăm ceva semănător, ca să fim în rând cu lumea. Am consultat site-ul unui magazin de specialitate, la recomandarea lui Gigi, care îşi mai cumpărase ceva de acolo, după care ne-am dus la un magazin fizic şi am achiziţionat două corturi instalare instantanee şi patru kituri supravietuire Bear Grylls Gerber Ultimate, la insistenţele soţiei lui Nelu.

Am luat şi pastile pentru purificat apa, pentru că hotărâserăm să ne hrănim numai cu ce putem găsi în natură, respectiv peşte, şi să bem apă din Argeş. Sâmbătă dimineaţa, când am ajuns la locul faptei, o vâlcea cochetă pe malul râului, Nelu şi Lulu s-au şi apucat să prindă peşte cu ajutorul kiturilor de pesuit, dar Andrei era fără chef de aşa ceva şi nici eu n-aveam răbdarea necesară. Fetele au întins o pătură şi au început să joace rummy.

Andrei şi cu mine am încins o partidă de table, deşi Nelu, cel mai experimentat pescar dintre noi, în care ne puneam speranţa că vom mânca nişte saramură, striga la noi că speriem peştii şi de asta nu prinde nimic.

                                         Socoteala de acasă…

Fiindcă nu participam la pescuit, Andrei şi cu mine ne-am suit într-o maşină şi ne-am întors cu nişte mititei şi pulpe de pui, dar şi cu mai multe doze de bere, cu şi fără alcool, deşi ne propuseserăm să bem doar apă şi să mâncăm peşte… Adevărul e că Gigi chiar a prins două, trei fâţe, dar în unanimitate de voturi, le-am cruţat şi le-am aruncat în râu, neajungându-ne pentru saramură. Fetele ne-au cerut să facem focul, ca să frigă carnea la grătar.

Ei bine, aici au intrat în funcţiune iasca din bumbac şi amnarul cu scăpărător dintr-un kit de supravieţuire. Din chitul său de supravieţuire, Andrei a luat fierăstrul de mână şi ne-am dus amândoi după vreascuri. În fiecare astfel de kit există câte o lanternă breloc cu led (le-au folosit fetele, noaptea), câte un multifuncţional mic Gerber, de care ne-am servit pentru a instala corturile, câte o folie de supravieţuire, un fluier şi alte lucruri pe care le vom folosi cu altă ocazie.

Seara am mâncat şi nişte fructe, pe care le-am spălat cu apă de râu purificată cu pastilele cumpărate în acest scop. Am mai avut nevoie de apă când ne-am spălat pe mâini şi pe dinţi, dar şi pentru cafea. Am făcut şi un mic foc de tabără şi am petrecut până târziu în noapte. Ne-am culcat în corturi la ore mici şi ne-a trezit pe la 9 dimineaţa soţia lui Nelu, alarmată că bărbatul ei era de negăsit.

Atunci am folosit pentru prima oară fluierele din kiturile de supravieţuire. Au fost eficiente: l-au trezit pe Nelu, care se culcase în maşina lui, ca să n-o mai deranjeze pe nevastă-sa cu sforăitul… Duminica ne-am petrecut-o cam în acelaşi mod, Gigi şi Nelu făcând aprovizionarea din cea mai apropiată comună din zonă: cârnăciori afumaţi, piept de pui şi, desigur, bere la doză.

Nelu şi soţia lui au rămas de planton, fiindcă oricum aveau de rezolvat diferendele ivite din cauza sforăitului, iar ceilalţi şase ne-am plimbat pe malul Argeşului, ba chiar am făcut şi baie, deşi apa era cam rece. Ne-am pomenit pe cap cu un paznic (ce o fi păzind el acolo habar n-am), care ne-a ameninţat că ne amendează, dacă nu ieşim imediat din apă. L-am lăsat pe Gigi să ducă tratative, fiind ofiţer de poliţie. Doar şi-a arătat legitimaţia şi paznicul s-a făcut nevăzut.

Când ne-am întors, n-am găsit oamenii lăsaţi de planton. Nelu şi nevastă-sa erau în cortul lor şi pasămite exersau somnul fără sforăit. Într-un târziu, au ieşit şi ni s-au alăturat la prepararea mâncării. Se împăcaseră. Spre seară, înainte de a pleca, am strâns tote dozele de bere goale şi celelalte urme ale trecerii noastre pe acolo şi am plecat spre casă. Eram cam pleoştiţi, ştiind că a doua zi reîncepem serviciul, dar am promis să ne distrăm şi mai bine cu alt prilej.

Comments

comments