Dacă te muţi în casă nouă, rămâi dator la bancă o viaţă!

Atunci când mi-am cumpărat apartamentul, am avut nevoie de fel şi fel de lucruri, ca orice om într-o nouă locuinţă. Nu ştiu cât am cheltuit în total, dar dacă te muţi în casă nouă, rămâi dator la bancă o viaţă şi nu ştii dacă apuci să achiţi toate datoriile!

A trebuit să-mi cumpăr perdele si draperii, mochetă pentru ambele dormitoare, lustre, mobilă, nişte tablouri, un covor mare, care să acopere parţial parchetul din living, un aragaz, un frigider, o maşină de spălat, două televizoare, ca să nu ne batem pe telecomandă, precum şi alte mărunţişuri de care nu-mi mai aduc aminte. Pe atunci nu existau atâtea magazine online ca acum.

Ei bine, după ce credeţi că am alergat mai mult şi eu, şi nevastă-mea? Poate vă gândiţi că după televizoare sau maşină de spălat. Aş! După perdele si draperii… Nu-mi venea să cred că nu găsesc ceva pe gustul amândurora. Ce-mi plăcea mie, o nemulţumea pe consoartă. Mai repede am cumpărat un covor frumos care troneză în living.

Desigur, ştiţi foarte bine ce rol au mocheta şi covoarele: protejează podeaua,atenuează zgomotele şi izolează termic. Dar toate astea, abia după ce le-ai pus. Vecinul de sub apartamentul nostru ne-a bătut de două ori la uşă, cu rugămintea să nu mai facem larmă, “că ăla micu’ abia s-a culcat”…

Ştiţi cât timp mi-a luat să găsesc toate astea? Mai mult de o lună. Şi a durat destul până să îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi creditat de bancă. Ore de aşteptare în sediul băncii, zile de tergiversare…

În cele din urmă, după ce am trecut cu bine de extenuarea fizică şi de două crize de nervi, totul în casă era aranjat. Şi când toate erau cumpărate şi fiecărui lucru i s-a găsit cel mai bun loc posibil, eram dărâmat dar fericit. Nu credeam că se mai putea petrece vreo dramă care să-mi strice starea de bine.

Şi atunci a venit în vizită soacră-mea… Efectul a fost catastrofal pentru nervii mei greu încercaţi! Bineînţeles, nu i-a plăcut patul în care vor dormi fiica dumneaei şi subsemnatul. Şi de ce trebuia pus acolo, când ei i se pare că-i mai bine în altă parte? “Vai, dar draperiilea alea au o culoare imposibilă! Şi ce să mai zic de frigider?! La ce vă trebuia vouă unul atât de mic, că doar o să faceţi şi voi copii, nu-i aşa?” I-am răspuns că abia aşteptăm să se culce în celălalt dormitor, ca să ne punem pe făcut copii…

Ei bine, în ciuda asaltului fără odihnă al soacră-mii, am rămas ferm pe baricade şi niciunui lucru nu i s-a schimbat locul. Desigur, după vreo două, trei luni, soţia mea şi cu mine ne-am plictisit de aspectul locuinţei noastre şi am schimbat tot aranjamentul…

Comments

comments

2 Comments

  1. Savoir Faire 07/02/2013
    • javra 07/02/2013

Leave a Reply