M-am trezit pe la orele 2 după-amiază şi m-am aruncat sub duş. Nu m-am demachiat aseară, arăt ca după război, dar o să mă dreg. Sunt fericită, să nu crezi că încerc să-mi plâng de milă acum, când s-a dus efectul alcoolului şi nu mai bubuie muzica. Nu mă simt ca naiba, nu sunt ameţită, nu mă doare capul. Sunt fericită, mi-am luat doza de euforie. Acum ştii de ce sunt beată, mamă?
Erai în stânga şi conduceai elegant. Erai vesel, fredonai o melodie de pe vremea când eu nu mă născusem şi din când în când te uitai la mine cu blândeţe, iar eu? Of, eu înnebuneam de plăcere şi-ţi zâmbeam cu subînţeles.
Toate tipurile de euforie pe care le-am experimentat de când ai plecat, tot alcoolul din lume, dansul pe mese până dimineața, toată pregătirea dinainte, hainele, machiajul, toţi bărbaţii care au venit şi s-au dau la mine în club, toate ţigările pe care le-am fumat când dansam ameţită pe o melodie lălăită sub privirea unora care abia, abia îşi făceau curaj să mă întrebe cum mă cheamă, tot acest high, această euforie este nimic în comparaţie cu cea pe care o aveam şi-o am, când eşti tu prin preajmă.
Încerc să compensez totuşi. Şi uneori merge. Ca aseară, când mi-am normalizat nivelul de adrenalină din sânge. Nu ştiu de ce, dar de când nu mai suni, am descoperit o plăcere incredibilă în berea cu tequila şi-n încălţarea unor tenişi. Aşa că acum sunt bine. Eram bine. Apoi m-ai sunat. Şi brusc, toate încercările mele nu mai erau de ajuns. Voiam şi încă vreau mai mult!
Intru în sevraj. Tremur. Doar puţin mai vreau. Cinci minute. Mi se pare că trăiesc aşa de prea mult timp. Doar 5 minute, să tremur, te rog. Doar puţin. Am nevoie de adrenalină. De un pat. O lume simplă în care să te uiţi la mine cu privirea aia. 5 minute! De ce te-ai uitat aşa la mine? Aş fi rămas cu senzaţia că sunt neinteresantă, dacă nu mi-ai fi zâmbit! Acum mi-am luat-o în cap şi sunt atât de euforică, prea high, deşi n-am luat vreu drog. Nu ţi-e teamă că ai să mă omori?
Sevrajul doare. O să urlu! Doar puţin, 5 minute. Nu e mult. Mă satur repede. Îmi ia 10 secunde să am un orgasm lângă tine. Doar dacă ai sta… Dacă mi-ai vedea ochii înroşiţi… Sunt atât de exaltată! Doar pentru că ţi-am auzit vocea, doar pentru că ştiu că exişti.
Dragostea… e dată naibii. Jur! Şi m-aş pierde oricând în braţele ei. Chiar dacă numai pentru 5 minute. Chiar dacă înseamnă să te pierzi iar, după ce ţi-ai revenit. După ce ai luptat cu dependenţa. După ce am devenit matură şi responsabilă. M-aş pierde, zău, altfel n-ar avea nimic sens.
Numele meu este MissWho şi sunt dependentă. Recunosc, deşi nu mi-e uşor. Sunt dependentă de adrenalină, oxitocină şi serotonină. Păstrez încă vie amintirea privirii tale sub care eu tremuram neputincioasă. Îmi plăcea neputinţa aia, îmi plăcea să mă pierd sub mâinile tale, sub ochii tăi, sub iubirea ta.
De ce sunt beată, mamă? Habar n-am. Probabil, ca să mă mint, dar ştiu că nu e aceeaşi plăcere ca atunci când făcea el cafeaua dimineaţa. Şi tu o faci cu dragoste, dar a lui are un gust mai bun. Însă o să supravieţuim şi noi două cum putem…
Ce frumos scris!:)
Nu da vina pe mine, ci pe autoare!
Aoleu…pr mine m-a speriat textul asta la fel de rau ca videoclipul. Adica zau arata asa imagini potrivite mai mult pt personal medical decat pt publicul larg. Zau, mie nu-mi place sa-mi iasa prea des in cale oameni chiar asa de suferinzi, adica ma si stresez, mi se face si mila de ei, intru si in panica pt ca daca e sevraj alcoolic poate fi si cu risc de deces, nu e doar usor neplacut asa ca sevrajul de serotonina, care e doar cu furnicaturi si dureri de cap si muschi ca si cum ai fi racit, etc.
Hai, zău, cum să te sperie un text sensibil ca ăsta?!