Ajungi acasă cu o durere de cap insuportabilă. Iei o pastilă, ştii că ar trebui să-ţi treacă, dar asta nu se întâmplă. Poate fiindcă n-ai mâncat? Iei masa, înghiţi cu greutate, te întinzi în pat, dar nu poţi dormi de durere, iar partenera ta nu ştie cum să te ajute. Are o idee: îi telefonează bunicii ei, care îi zice: “O fi băiatu’ deochiat. Spune-i Tatăl nostru!” Aşa că ea vine lângă tine, îţi face semnul crucii în frunte şi murmură rugăciunea. Ciudat, începi să te simţi mai bine. După 10 minute îţi aduci aminte că trebuie să faci ceva şi te iei cu treaba. Durerea de cap e deja o amintire. Până la urmă, ce e deochiul? E privirea otrăvită a cuiva care s-a uitat la tine într-un anumit fel?
Partenera ta a aflat de la bunica ei că deochiul e destul de frecvent, dar persoana deocheată îl confundă cu vreo migrenă provocată de răceală sau altceva. Cine te-a deocheat? Cineva care, poate, nici n-a intenţionat să-ţi facă vreun rău. Te-a privit cu prea multă admiraţie, cu uimire sau cu invidie, nu ştie nimeni cum, dar te-a îmbolnăvit brusc. Accepţi, deochiul o fi vreun fenomen paranormal, ceva inexplicabil, un flux de energie negativă venit nu ştiu de unde, dar te bucuri că ţi-a trecut. Dar cum ţi-a trecut? Da, e bine că te-a lăsat durerea, dar de ce?
Să fie rugăciunea de “vină”? Un efect placebo? Sau, poate, în fine, pastila pe care ai luat-o, faptul că te-ai hrănit şi apoi te-ai odihnit la orizontală, toate astea şi-au făcut efectul liniştitor? Sau poate grija şi dragostea cu care s-a ocupat partenera de tine te-au influenţat şi te-au făcut să te simţi mai bine? Şi te întorci la prima întrebare: persoana care ţi-a aruncat acea privire malefică a făcut-o cu intenţia de a-ţi provoca un rău? Şi asta se poate, dar nimeni nu ştie sigur.
Nu numai la noi e răspândită credinţa în deochi, ci în toată regiunea mediteraneană şi în Orientul Mijlociu. Desigur, există un adevărat folclor, mituri, legende, tratamente preventive (să porţi un obiect de îmbrăcăminte de culoare roşie, de exemplu), descântece, magie albă care să alunge deochiul etc.
Oamenii de ştiinţă presupun că deochiul ar fi un transfer de energie de provenienţă necunoscută, între două persoane, dintre care una este cea care deoache, iar cealaltă, victima sa inocentă. Unii vorbesc despre curenţi bioelectrici, unde cerebrale, aşa ceva de natură energetică… Adevărul este că nimeni nu ştie nimic, dar sunt mulţi cei care cred în această stare de rău apărută brusc, fără un motiv vizibil. Credinţa e veche: se pare că “ochiul pizmaş” menţionat în Biblie ar fi deochiul.
Cine deoache pe cine?
Superstiţiile spun că persoanele care pot deochea sunt cele cu ochi deschişi la culoare (verzi sau albaştri), cele invidioase, care laudă copiii altora, dar şi femeile sterpe (tot invidia – pe mame – ar fi motivul).
Victimele deochiului ar fi persoanele vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile care alăptează, dar şi animalele care dau lapte şi pomii fructiferi încărcaţi cu roade. Se poate ca expresia “să moară capra vecinului” să se refere la deochi.
Cum te poţi apăra de deochi, că de vindecat, după cum se vede, e mai greu? Prin negarea calităţilor pentru care un copil a fost lăudat, rostind ceva ca: “Ptiu, să nu-i fie de deochi!”. De asemenea, prin purtarea unor obiecte cu rol protector, ca şnururi, panglici roşii din care s-au făcut funde pentru fetiţe, mici potcoave, rugăciuni, descântece. Există credinţa că dacă persoana care descântă începe să caşte, e semn sigur că a fost vorba de deochi.
Adevărul e că nimeni nu ştie ce interacţiuni de neînţeles ar putea fi între persoana care deoache şi victima sa. Or fi sau nu simple superstiţii? Nici măcar asta nu ştim. Dar dincolo de superstiţii ar putea exista nişte energii subtile, încă nedetectate şi de neînţeles, care, cândva, ne vor fi relevate.
Ce părere aveţi despre deochi? Aţi fost deocheaţi sau ştiţi să aveţi puterea de a deochea?
NIciodata, dar niciodata nu am crezut in prostiile astea. Nu mi se pare a fi relevante sau adevarate. Insa, sunt persoane din cercul meu care cred cu tarie.
Da, controversată chestia asta.
Deși trăiesc în Maramureș, unde oamenii sunt foarte superstițioși, eu nu cred în deochi. Cel puțin nu cred că poți face rău altcuiva fără voia ta. Din cauză că am ochi verzi, am fost ‘acuzată’ de o prietenă că i-am deochiat copilul, fiindcă am făcut greșeala de a i-l lauda prea mult, dar așa cum am mai spus, nu cred c-a fost cazul, fiindcă din câte am observat, multe mame pun tot felul de suferințe ale bebelușilor, că ăștia nu pot spune ce-i cu ei, gen colici, pe seama deochiului.
Mda. Nici dacă spuneai că plodul e urât ca un coşmar nu era bine…
Şi atunci ce să faci, să nu vezi copilul?!
Nu pot să nu cred în deochi, fiindcă eu mă deochi foarte ușor. Am învățat însă dintr-o carte un truc, nu știu pe ce energii se bazează, ori pe ce acțiuni ale subconștientului. Când se uită lung cineva la mine și intuiesc că m-ar putea deochia, îl privesc fix în ochi și îmi imaginez că între mine și persoana respectivă se află o oglindă cu fața către ea. Funcționează !
Aşa o fi, nu te pot contrazice.
Aaaaalo !!! Ma, tu n-ai vazut calendarul ?! Scrie 2013, nu 1013 !!!
Mai lasa-ma frate cu vrajitoarele si cu fantomele si cu astea !
Pe tine te-a deocheat cineva!
As fi inclinata sa spun ca sunt bazaconii si superstitii fara rost dar am vazut cu ochii mei cum functioneaza. Si chiar poate fi explicat fenomenul.Sunt unii oamenii ce se comporta ca niste “vampiri energetici”, te secatuiesc de vlaga si iti dau o stare de rau fizic.Asa cum , in opozitie, sunt tamaduitori de suflete si trupuri doar cu o atingere.Nu e foarte greu de explicat, trebuie doar sa nu fi reticent la explicatie. Statistica spune ca se deoache mai mult femeile , tocmai fiindca sunt mai sensibile si mai vulnerabile, au inima mai deschisa; la fel si in cazul celor posedati care merg la exorcizari, unde barbatii sunt foarte rari.
Copil fiind am fost odata deocheata cat sa-i sperii pe ai mei ca am sa mor, desi cu cinci minute inainte nu avusesem nimic.Acum am o aura energetica impenetrabila, poate doar sa ma deochi singra in oglnda.De frumoasa, inteligenta si modesta ce sunt, evident1:))
E, uite, de-aia nu mă privesc eu în oglindă decât când mă bărbieresc!
Este ceva foarte controversat, intr-adevar! Nu am mai fost deocheat de mult timp, dar am fost tratat cu ceva mai mult decat un Tatal Nostru cand a fost cazul.
Deci eşti păţit…
N-am patit nimic de felul acesta dar nu zic ca n-o fi ceva. Altfel n-ar mai exista atat folclor… Nu iese fum fara foc.
Nu te-a privit cine trebuie, că frumoasă eşti…
Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.
Îţi dau dreptate.
Eu am puterea de a deochea, pe mama mea o deochi cam o data la 2-3 zile cand povesteste ceva sunt foarte antenta si imi fixez privirea in ochii ei fara sa imi dau seama si parca ma blochez si mereu imi spune sa nu ma mai uit la ea. Dar de deocheat ma deochi foarte rar si cand se intampla e foarte grav..
Da, aşa se întâmplă de obicei. Persoanele care deoache sunt mai greu de deocheat,
dar atunci când o păţesc au mult de suferit.
Nu stiu care este adevarul si ce inseamna de fapt asta da, cred in deochi ! Am foarte mari probleme din cauza asta de cand eram mica.. Nu exista data sa nu ies din casa si noaptea sa nu imi fie rau sau sa ma doara capul. Am incercat tot ce e posibil: bratara rosie, haine pe dos etc. Nimic nu functioneaza! Stiu doar ca imi sun toata familia sa imi descante si dupa 1 ora cam asa incep sa imi revin :)) ! Probabil multi or sa creada ca vorbesc prostii..Dar nu mint cu absolut nimic 🙂
Sunt cazuri mai frecvente decât crezi.