Foamea e cea mai bună cură de slăbire?

Nu există nicio dietă care să dea rezultate spectaculoase în toate cazurile, care să fie general valabilă şi, mai curând, ar trebui să se ţină seama de caracteristicile fiecărei persoane care doreşte să slăbească. În plus, o anumită dietă trebuie susţinută de exerciţii fizice sau multă mişcare. Dar am constatat că orice om spitalizat, la externare, este mai slab decât înainte. Ceea ce mă face să mă întreb dacă foamea e cea mai bună cură de slăbire.

Majoritatea medicilor resping această idee şi susţin că nu trebuie să te înfometezi ca să slăbeşti, ci să mănânci echilibrat, dar mai puțin. Însă îmi amintesc cazul unui prieten de-al meu care a fost internat în spital mai multă vreme şi, o bună perioadă de timp, a fost hrănit numai cu glucoză lichidă. El era supraponderal, dar la ieşirea din spital slăbise 18 kg.

Mă gândesc că nu trebuie neapărat să fii hrănit numai cu glucoză, pentru a slăbi, ci să încerci să iei cele trei mese principale numai cu mâncare de spital. Chiar dacă o să consumi toţi carbohidraţii care ţi se dau, precis vei slăbi. Parcă îi aud pe bolnavii mai în vârstă cum întreabă: „Câţi hidranţi trebuie să mănânc, domnu’ doctor?”.

Mâncarea din spital are caracteristici unice: indiferent de spital, n-are cum să-ţi placă, fiindcă nu are niciun gust. Aşa-zisa supă ori ciorbă e un soi de zeamă. E apă uşor colorată în care se găsesc 2-3 boabe de mazăre şi o bucăţică de zarzavat negru la culoare, care la prima vedere presupui că-i vorba de un cărăbuş ori de altă insectă. Sarea lipseşte cu desăvârşire, de cele mai multe ori, şi ceapa. E îndeajuns s-o priveşti, ca să-ţi piară pofta de mâncare.

Aşa-zisul fel doi e, adesea, compus din macaroane fierte cu vagi urme albicioase despre care se spune că ar fi brânză de vaci. Bineînţeles, nici macaroanele n-au nici sare, nici îndulcitor. Nu v-am vorbit despre micul dejun: o cană de ceai prost, fără îndulcitor, câteva felii de pâine (numărul de „hidranţi” necesari) şi o spârcâitură de margarină.

Masa de seară constă din aceeaşi zeamă lungă pe post de ceai, o felie de pâine şi un măr sfrijit. Bolnavilor le aduc rudele lămâi, zahăr sau zaharină şi, bineînţeles, mâncare, fiindcă spălătura de vase servită în spital e necomestibilă. Nu mai spun că, din lipsă de personal, femeile de serviciu care spală closetele le și servesc bolnavilor masa. De asemenea, în multe spitale, colcăie gândacii de bucătărie şi ţânţarii. Iar aer condiționat nu există în saloane. Nici măcar lenjeriile de pat nu sunt de ajuns. Pacienții internați ar fi bine să-și aducă de acasă o pernă…

Stai în spital vreo două săptămâni şi precis slăbeşti mai dihai decât urmând orice dietă! Dar mai ales damele vor să slăbească fără să renunţe la vreun capriciu alimentar sub formă de clătită cu multă dulceaţă, ciocolată, prăjiturele, friptură de porc grasă, cartofi prăjiţi, chipsuri, pizza şi răcoritoare dulci şi acidulate. Şi nu se deplasează decât cu maşina. După care povestesc cu ce cură de slăbire s-au chinuit, bietele, dar fără succes…

Aceste impresii despre spitalele de stat din România au fost culese din Spitalul “Malaxa” din București. I-am povestit toate acestea nutriționistei mele și i-am spus că-i voi face spitalului reclamă într-un articol pe blogul meu. M-a rugat să nu fac asta, întrucât directorul spitalului e un individ răzbunător, fiind singura persoană care a reușit s-o îngrozească. Dar după câteva luni, onorabilul director Florin Secureanu a fost arestat, fiind acuzat de DNA de luare de mită și delapidare, ambele în formă continuată. Așa că mi-am permis să încalc promisiunea făcută și scriu ceea ce mă frământa.

Conform procurilor DNA, Florin Secureanu a conceput și a pus în aplicare o schemă prin care, timp de peste șapte ani, a sustras aproape zilnic sume de bani din casieria spitalului pe care îl manageria. Acesta ar fi delapidat în total suma de 1.944.594 de lei, care reprezintă prejudiciul cauzat unității medicale.

Incomplet, domnilor procurori! Acest Secureanu a pus în primejdie sănătatea și chiar viața pacienților internați în Spitalul “Malaxa” de-a lungul anilor și a condus prin teroare personalul angajat, obligat să execute actul medical fiind stresat de gândul că poate fi oricând dat afară. De multe ori, medicii erau siliți să rămână peste program, pentru a-i vedea pe toți bolnavii, fiecare doctor fiind încărcat cu mai mulți pacienți decât ar fi fost normal.

Banii salariaților pe care spitalul are nevoie, dar nu i-a angajat, suprasolicitând personalul existent, ajungea în buzunarele largi ale acestui individ. Toate aceste fapte, nespuse și poate neștiute de procurori, sunt mult mai grave. Ascultați ce are de spus personalul angajat în acest spital, domnilor procurori! Toți angajații, de la îngrijitoare la medici primari…

Comments

comments

4 Comments

  1. trenda 14/08/2015
    • Javra 14/08/2015
  2. trenda 19/08/2015
    • Javra 19/08/2015

Leave a Reply