Pe străzi circulă mașini ale Poliției din care răsună comenzi foarte importante, ca stați acasă, să nu ieșiți, să nu vă expuneți riscurilor contaminării, ordine care sporesc angoasa populației, teama și incertitudinea. Nici la așa-zisa Revoluție nu s-a întâmplat așa ceva. Asta am văzut doar în filmele cu naziști, când răsunau sirenele, fiindcă urma un atac aerian. Automat, îmi vine să fug din casă și mă opresc în pragul ușii: unde să mă duc, că nici n-am voie să ies. Atmosfera e ireală…
Am impresia că dacă făceam un pas afară, eram împușcat în cap. Când vocea aia metalică, a unui polițist care a mâncat prea mult la popotă, tace, se aude trunchiat imnul național, parcă în derâdere, însă mă înfioară. Închid geamul cu furie și mă întreb dacă guvernanții fac toate astea din prostie crasă, ori înadins, ceea ce ar fi și mai înfricoșător… S-au format deja două tabere, noi și ei. E absurd, dar așa gestionează autoritățile lucrurile în această perioadă. Nici ei n-au mai trecut prin așa ceva, dar nu au aceleași trăiri ca restul populației, pe care eu o simt ostilă oricăror recomandări. Ne-am săturat de ei, asta-i!
Și cine sunt ei, cei care dau ordine pentru noi și fac legi pentru ei? “PSD și PNL au dat mâna și fac țara praf”, îmi spune un prieten. Da, ăsta-i sentimentul. Autoritățile sunt dușmanii noștri. Cum adică n-au materialul sanitar necesar? Cum e posibil? Cine a condus țara de e în colaps? N-a fost același parlament? N-a fost același președinte? Acum aceleași entități dau vina pe alții. De ce nu-și dau toți demisia?! “Stimați cetățeni, am luat salarii grase, ne-am tras pensii speciale, am făcut tot ce ne-a dat prin cap ca să ne fie nouă mai bine și am reușit. Dar pentru țară a fost rău și asta-i situația acum. Nu suntem în stare să punem barca pe linia de plutire și ne dăm demisia în bloc. Trebuie să vină alții în locul nostru, să rezolve”.
Am unchi bolnav de cancer. Trebuia să se prezinte la control. Un medic grăbit i-a spus la telefon că nimeni n-are timp decât de Covid-19. “Mda, deci o să mor de cancer, nu din cauza virusului”, constată unchiul meu. Și cică să iasă doar între 11 și 13 la cumpărături, că are peste 65 de ani. “Mă, băiete, ăștia-s mai bolnavi ca noi. La cap! Dacă la orele alea sunt rafturile goale, ce facem, venim a doua zi, la aceleași ore, când magazinele n-au marfă? Dacă aș avea un pistol, nici n-aș ști pe cine să împușc mai întâi.” La televizor aud că autoritățile iau măsuri. Ce măsuri, mă, voi sunteți dricari? Ei nu iau măsuri, ci dau ordine. Învățați, mă, să vorbiți cu lumea! Amintiți-vă că sunteți acolo fiindcă v-am votat noi! Și trebuie să ne serviți pe noi. Respectați-ne, nu vă comportați de parcă am fi slugile voastre… “Îmbuibații dracu’!” murmură unchi-miu, fără adresă.
pare amuzant dar nu este. motiv de ce au făcut asta nu găsesc decât poate pentru a ridica moralul, a plânge morții, nu știu. se pot lua măsuri mai drastice, idiotii încă se mai plimbă, chiar dacă riscă să i-a virusul sau să-l dea. cât despre unchiul tău, este trist, dacă nu mori de virus, mori de altceva, că sistemul medical e la pământ și situația în care ne aflăm e doar începutul.