Bătrânul gentleman îşi aminteşte că prima lui pereche de butoni aveau formă triunghiulară şi erau formaţi dintr-o piatră semipreţioasă de culoare rubinie, chihlimbar foarte curat, în montură de argint aurit. I-a purtat cu prilejul căsătoriei sale. De altfel, îi fuseseră dăruiţi de viitoarea lui soţie. Acum i se pare incredibil că abia cu acea ocazie a început să-i placă un astfel de accesoriu. Ulterior, şi-a dat seama că mereu există ocazii de a purta o pereche de butoni la manşetele cămăşii.

Poate le caută fără să-şi dea seama. Asta se întâmplă şi fiindcă acele cămăşi la care îi poartă sunt confecţionate dintr-un material mai plin, mai plăcut la atingere şi care, desigur, sunt mai scumpe. Şi, de fiecare dată, are impresia că participă aşa cum se cuvine la un eveniment, la o sărbătoare. Şi acum, la senectute, adoră acel sentiment pe care i-l insuflă simpla purtare a unei perechi de butoni de camasa. Totul capătă un aer sărbătoresc.

Sigur, acum are pretenţii mai mari de la ei decât în tinereţe. Aceştia nu mai sunt un simplu accesoriu, un flecuşteţ drăguţ. Butonii sunt simbolul sărbătorii, indiferent care este aceasta. Astfel, de multe ori, pregătirile pentru participarea la o sărbătoare îi plac mai mult decât chiar sărbătoarea în sine.

De exemplu, în timp ce cumpără un cadou cu dedicaţie pentru fiul lui, cu prilejul zilei de naştere a acestuia, îl cuprinde o uşoară emoţie. Apoi, în timp ce soţia îi calcă o cămaşă anume, de obicei, cu manşetă dublă, el îşi alege butonii cei mai potriviţi şi începe să se liniştească. Are parte de o plăcere devenită familiară lui.

Nu-i poartă în devălmăşie, nu ia prima pereche care îi cade în mână. Îi studiază cu atenţie pe cei pe care îi are şi, într-un târziu, se hotărăşte asupra unei singure perechi de butoni, cu un uşor regret că aşa îi nedreptăţeşte pe ceilalţi, la care ţine la fel de mult. Dar optează pentru o pereche sau alta abia după ce e îmbrăcat cu costumul. Şi crede că gustul lui s-a rafinat cu timpul.

Desigur, trebuie să se potrivească perfect cu ţinuta. În fond, din ce e formată ţinuta? Dintr-o cămaşă, un costum, pantofi la care doreşte neapărat să se asorteze cureaua, papionul sau cravata în ton cu restul vestimentaţiei şi, uneori, un ac de cravată. Ştie bine că, dacă nu poartă papion, numai ansamblul format din cravată, ac şi o pereche de butoni îl poate diferenţia de restul bărbaţilor. Acest ansamblu constituie o pată de culoare distinctivă şi definitorie.

Aşa că se întâmplă să nu fie mulţumit de ceea ce are şi, dacă timpul îi permite, comandă nişte butoni online şi un papion. E mulţumit că la comenzi de peste 100 lei beneficiază de transport gratuit. Aceasta e o dovadă de respect faţă de un client serios. Ştie că întregul lui comportament din preajma unei zile speciale îl face să pară prea meticulos, poate chiar pedant, dar asta nu-l deranjează câtuşi de puţin. Nu are de gând să-şi schimbe tabieturile.

Mai mult chiar, observase că fiul lui începuse să-l imite şi îşi comandă accesoriile de la acelaşi magazin online. Acum îşi urmăreşte cu un soi de admiraţie fiul cum poartă nişte butoni eleganti, în timp ce probează un papion. Da, de la el căpătase plăcerea de a purta aceste accesorii. Prin imitaţie, fiul lui învăţase să aibă astfel de preferinţe rafinate.

Când se gândeşte la asta, bătrânul gentleman se miră că prea puţini sunt tinerii care au astfel de gusturi fine, pe care ei le consideră cam burgheze. Poate chiar sunt aşa. Şi dacă? În fond, acestea sunt motive de mândrie şi respect faţă de sine. Cu siguranţă, nu-i preferabil să porţi fleacuri din cârpă, tinichea sau plastic, dacă eşti un bărbat adevărat…

Comments

comments