În nişte articole anterioare am vorbit despre rolul benefic al minciunilor în dezvoltarea societăţii, dar am arătat şi ce mici minciuni le spun femeile partenerilor, în general, pentru a-i menaja. Însă un studiu a relevat faptul că şi bărbaţii mint vârtos. Poate n-o să să vă vină să credeţi, dar parcă s-au obişnuit cu minciunile: mint cam de şase ori zilnic, de două ori mai des decât partenerele lor. Vom vedea împreună care sunt minciunile preferate de bărbaţi, pe care le spun femeilor şi fără vreun motiv, doar pentru că aşa li se pare firesc.
Nu, n-am nicio legătură. Ultima mea relaţie a ţinut multă vreme, până când mi-am dat seama că ea nu era sinceră cu mine… Bărbaţii le spun doamnelor direct că sunt disponibili şi n-au nicio obligaţie. Atenţie, s-ar putea să-i aştepte acasă nevasta şi copiii şi să aibă deja o relaţie extraconjugală!
Eşti diferită de toate celelalte femei. Această minciună e folosită adesea de majoritatea bărbaţilor la începutul relaţiei, când încă tatonează terenul, pentru a vedea dacă se potrivesc şi sunt acceptaţi.
Sunt blocat în trafic. Desigur, uneori, bărbaţii chiar au o problemă reală de acest gen, dar puţine femei îi mai cred.
În rochia asta nu pari grasă. Bărbaţii ştiu că dacă ar spune adevărul, ar fi privaţi de sex, un timp, până când partenerei lor i-ar trece supărarea.
Asta este ultima bere. Aceasta se pare că e minciuna cel mai des uzitată de către bărbaţii care doresc să scape de gura prietenei care îi sună când ei au ieşit cu amicii. Culmea e că, chiar dacă transmit minciuna asta de mai multe ori în aceeaşi zi, de obicei, bărbaţii chiar cred ce spun.
Nu beau decât la ocazii. Dacă această afirmaţie este neadevărată, există o problemă foarte gravă şi femeia e nevoită sa vorbească deschis cu el despre grijile pe care şi le face. Desigur, această discuţie presupune ca bărbatul să fie lucid…
N-am nimic, sunt bine. Se pare că mai mult de jumătate dintre bărbaţi le-au spus partenerelor minciuna asta. De fapt, este un neadevăr comun pentru ambele sexe.
Îmi cer scuze, n-am văzut mesajul. Există o mulţime de variante de acelaşi tip: n-am auzit telefonul, mi-a murit bateria, nu ştiu ce are telefonul ăsta etc. Bărbaţii spun astfel de minciuni ca să justifice de ce n-au vrut să ia legătura cu prietenele lor. Poate au nevoie de puţin spaţiu. Trebuie să nu mai fie pisaţi cu telefoanele. Le sună ei, când li se face dor de ele.
S-a întâmplat doar o dată şi n-a însemnat nimic. Te iubesc numai pe tine. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mintea mea. Am avut o rătăcire… Femeile vor să-i creadă pe partenerii lor, atunci când aceştia încearcă să justifice faptul că le-au fost infideli. Este o minciună clasică, ar trebui ca femeile să nu-şi facă iluzii.
Domnilor, aştept de la voi să mărturisiţi cu bărbăţie ce minciuni mai folosiţi, de obicei, în relaţiile voastre cu femeile.
Ultima e cea mai josnica minciuna…Nu am folosit niciodata o asemenea scuza.
Aşa o fi, tu ştii…
Da, destul de comune minciunile astea.
Ţi s-au spus şi altele?
Sunt stapan pe propriile decizii aka..atunci cand trebuie sa hotarasc ceva, intai o intreb pe mama.
Pff.
Mi se pare normal! Sper că o ia cu el la întâlnire…
Nu stii ca mamele tre sa-si dea acordul? Ele stiu ce e mai bine pentru plodul lor. Unii n-au suficient “creer” sa gandeasca singuri.
”creer”ul el e invers proporțional cu lungimea fustei :))
Chiar crede cineva şabloanele astea?
Ce bine imi pare ca sunt gay Out si am astfel un risc scazut de a spune minciuni unei femei ! Pt ca mie nu-mi place sa mint, pur si simplu nu m-am priceput niciodata, chiar mama mi-a zis de cand eram mic ca eu nu ma pricep sa mint, iar tata mi-a zis ca nu ma pricep nici macar sa fiu diplomat, adica nici macar la spus minciuni albe nu ma pricep prea bine, pur si simplu eu de obicei ori complimentez daca am ce, ori ignor chiar destul de direct, sau dau asa cu bata-n balta, insa nu e ceva cu care ma “mandresc”, doar ca intr-un fel imi pare bine ca nu trebuie sa ma chinui sau sa ma stressez asa de mult.
Păi, nu-i acelaşi lucru? Tu nu-ţi minţi iubitul? Crezi că el nu te minte?
Din ceea ce ştiu, gelozia, trădările şi toate lucrurile care se petrec între două persoane de sex opus li se întâmplă şi celor gay.
Pai eu nu am un iubit stabil, si nici nu ma grabesc sa am in clipa asta, ca nu am conditii ca locuiesc cu o fata, si trebuie sa locuiesc cu ea pana strang bani sa cumpar apartamentul si sa o dau pe ea afara, ca sa pot sa-mi aduc ulterior un iubit stabil in el. Glumesc, desigur. Dar si tu ai inceput cu ipotezele de tip soap opera !
Dar sincer, zau, chiar m-am gandit, eu nu am mintit niciodata pe nimeni de cate ori am fost in vreo relatie cu cineva, chiar si cu o fata mai de mult, de ex i-am zis din prima ca e total realist posibil ca o voi insela sexual cu niste tipi. Si nici pe mine nu m-a mintit nimeni, sau daca m-o fi mintit e posibil sa nu fi remarcat eu, ca eu nu sunt prea atent mereu asa la nivel de detaliu la ce imi spun mie altii, chiar si oameni ff importanti pt mine, ca de ex mama sau tata, sau diversi sefi, sau chiar oameni de care sunt indragostit, adica desigur daca e ceva important, de ex, “vezi ca e 7 si pierzi avionul daca nu te scoli in clipa asta”, sau, “vezi caai acest proiect de indeplinit pana marti”, atunci sunt atent, dar daca e vorba de barfe sau comentarii generale sociale, de gen, “vai, stii ce mi-a zis azi seful, sau colegul, etc, trebuie sa mergem impreun acu colectivul la o bere, etc”, zau, poate sa vorbeasca televizorul sau altcineva, ca tot aia e pt mine ! Chiar nu mint, dar eu nici nu am asa de multa experienta cu diverse relatii cu alti oameni, in nici un caz relatii din alea ff pasionale, sau intrigante, adica eu am fost indragostit asa destul de clasic, si atunci, in starea aia aveam chiar probabil un usor deficit cognitiv, adica nici nu cred ca as fi fost capabil sa formulez vreo minciuna ! Si nici nu vad la ce mi-ar trebui, la ce ar fi util, fie mie, fie relatiei de cuplu !
(Ma rog, hai poate mai e vorba si de minciunile alea mai albe asa sociale, de tip cvasi-profesional poate, dar ZAU, eu nu am avut niciodata o pozitie sociala asa de importanta incat sa conteze in mod autentic daca eu flatam pe cine trebuia de cate ori trebuia sau cand trebuia. Iar in realtiile mele amoroase eu mereu m-am comporatt de l aegal la egal cu persoana cealalata, adica nu era cineva cumva pe post de sef, nici eu nici celalat, indiferent de ca er aposibil ca unul sa il iubeasc amai mult pe altul, insa a fi indragostit nu inseamna neaparat submisiune sau dominanta, cel putin pt mine nu inseamn asa ceva, ci dimpotriva, cu atat mai mult doresc sa fiu in acelasi plan cu celalat, astfel incat sa putem comunica de l aegal la egal, cel putin eu asta mi-am dorit daca am fost autentic clar indragostit de cineva.)
Revin pt ca efectiv nu am avut somn gandindu-ma ca e posibil sa fi mancat c..at mai sus, (inclusiv mintindu-ma pe mine insumi), descriind doar situatia ideala, (desi nu am avut somn si pt ca am baut 2 espresso ieri dupa ora 6 seara) Desigur ca exista situatii, chiar destul de multe, cand efectiv doresc cu destula infocare/ardoare pe cineva la nivel chiar deosebit de posesiv, desi totodata asta e deja un semnal pt mine ca acea relatie nu va fi una de tip indelungat stabil, din diverse moive, din care si faptul ca eu sunt un om destul de indolent care nu are anduranta de a depune efort pe termen lung, si pt a acumula si tine de posesii cu dintii trebuie efort de intretinere, si eu nu am chef, nici la nivel sportiv anduranta nu a fost punctul meu forte. Asa ca stiu deja ca nu e de viitor, desi asta nu ma impiedica sa ma angajez in acea relatie daca se poate, adica desigur daca mi se ofera ocazia, si daca am motivatia respectiv atunci, alteori nu ma angajez, depinde de diversi factori, desigur si daca exista vreun interes reciproc de a se angaja si persoana cealalta in vreo relatie, insa in plus si din partea mea din ce in ce mai mult si daca ma simt obosit sau nu, ca totusi am trecut de 30 de ani, si nu mai am stamina de la 24, (desi incerc sa merg la sala, etc, dar pur si simplu nu mai am 24 de ani, sunt din ce in ce mai ocupat cu serviciul, asta e.)
Insa in legatura cu cei de care chiar sunt indragostit asa destul de profund, repet ca imi doresc cat se poate de sincer, efectiv la nivel de ideal de relatie, chiar si daca va dura sau nu, sa fie ceva egal, de la egal la egal, si eu asa voi tratta cealalta persoan, si la fel voi anticipa sa fiu tratat de ea, desigur cu diverse decalari de ierarhie fiind total OK daca e in scop de joaca si de relaxare, dar nu la nivelul relatiei de baza. Si pt ca asta e idealul meu, si eu, find comod si lenes din fire si nu imi aleg idealuri deosebit de straine de afinitatile mele deja pre-existente, atunci asa ma si comport cu persoana de care sunt indragstit, ca si cum ar fi egalul meu, identic, efectiv asa ca un soi de geaman figurat, (desigur fara o relatie de fraternitate biologica concreta intre noi). Asta reprezinta pt mine soul mate, si nu e ceva pe viata, nu e vreun destin, e ceva care se inatmpla de la sine, pt ca asa sunt eu si asa tind sa fiu eu fat ade oamenii de care sunt indragostit asa mai sentimental romantic, cei care imi aduc aminte de ceva/cineva, cei fata de care am sentimente de recunostere, si nici nu m-am chinuit cu asta, efectiv se intampla de la sine, daca am norocul si oportunitatea sa dezvolt o relatie cu acea persoana, indiferent de durata relatiei, de daca eu trebuie sa plec sau celalat e pe duca, (ca in zilele moastre lumea si calatoreste mult mai mult decat acum 2 generatii, si e destul de ocupata, nu sta locului chiar asa de mult, nici nu se asteapta asa la un serviciu pe viata in acelasi loc, etc, adica e real mai dificil probabil pt lume sa isi formeze relatii, desi poate asta poate si fi folosita ca scuza, desigur, dar in cazul meu, mereu se intampla sa ma indragostesc asa cand suntem cu valiza pe picior de plecare undeva, chiar si pe alt continent uneori, sau in orice caz undeva departe, dincolo de niste obligatii, sau o cortina de fier, sau naiba stie unde si de ce, fie eu, fie cealalta persoana, adica niciodata de cineva potrivit, la momentul potrivit, in locul potrivit, etc, dar asta e.).
Văd că ai şi tu destule probleme…
Plecată de doi ani din România, Anamaria Ferentz a avut reţii cu mai mulţi bărbaţii din afara ţării, fie că au fost români sau de americani. Cântăreaţa, ce a avut o relaţie şi cu Ion Ţiriac, pare să se fi convins de faptul că bărbaţii sunt predispuşi să înşele. Ea a testat acest lucru pe pielea ei, mai ales că a avut o relaţie şi cu un bărbat însurat. “Am fost cu un bărbat însurat, dar nu aş mai face asta, nu mă mândresc. Am refuzat toate tipurile de bărbaţi, pentru mine e foarte importantă chimia. Cred că toţi bărbaţii înşală, în afară de fratele meu”, a dezvăluit Anamaria Ferentz la Kanal D.
Depinde de om. Unii spun destule…asemanatoare cu acestea… Altii foarte rar. Cred ca, de multe ori, si femeile se comporta in asa fel incat ii determina pe barbati sa devina mincinosi…
E ca si cu mamele prea posesive si prea grijulii + cicalitoare. Copiii unor astfel de mame devin niste mincinosi pentru ca mereu se apara de cate ceva…
Aha! Mă-sa-i de vină că el e infidel…
Gura barbatului mai minte,insa femeile nu cred neaparat ca s mai intuitive decat noi,ele se lasa duse de val pt ca le plac”tandreturile”,si mai ales le place ca”javra”barbatului niciodata nu minte
Nu ştiu de ce ar exista discriminare între sexe când este vorba de minciună :)) Dar nu ştiu de ce se obosesc bărbaţii să mintă, femeile, dacă vor cu adevărat îşi dau seama. Se pare că deşi bărbaţii spun de două ori mai multe minciuni, femeile mint mai cu talent :)) Mie însă nu-mi plac decât minciunile albe, cele pe care le spui oricum pentru binele celuilalt. Restul mi se pare pierdere de vreme, odată ce adevărul iese oricum la iveală, mai devreme sau mai târziu.
Aşa deci, minciuni albe, minciuni negre… Cum or fi cele roz pentru dame şi albastre pentru bărbaţi? 🙂