Fie că ne-am bucurat de un deliciu culinar, fie că am văzut un spectacol deosebit sau am citit o carte captivantă, fiecare dintre noi am avut parte de momente trecătoare de plăcere, uneori, nebună. Desigur, acestea sunt extrem de rare, iar unele sunt irepetabile și de aceea sunt memorabile. Plăcerile noastre pot fi mai mult sau mai puțin vinovate, dar de puține ori condamnabile. Am vrea să le retrăim cu aceeași intensitate, însă rareori reușim. Astăzi vă voi destăinui câteva dintre momentele mele de plăcere nebună.

Întotdeauna mi-au plăcut ciocolata și frișca. În timp, am descoperit că, dacă le combin, obțin un deliciu culinar extraordinar. În mod obișnuit, în cofetării existau pahare cu frișcă proaspătă și diverse prăjituri. După multe încercări, am descoperit combinația prefectă pentru gustul meu: o anumită prăjitură din ciocolată și cremă de ciocolată, peste care puneam un strat generos de frișcă.

Obțineam această combinație ideală numai în intimitatea locuinței mele, niciodată la cofetărie. Mă gândeam că altor clienți li s-ar fi părut ciudate strădaniile mele și răbdarea cu care aranjam frișca pe prăjitură. Și mie îmi venea să râd: parcă mă vedeam din afară ca pe un copil mare și răbdător pregătindu-și dulcele preferat și salivând în timp ce anticipa momentul în care va începe să mănânce. O fi o plăcere vinovată? Poate pentru unii mai trupeși decât mine, dar niciodată ilegală.

Una dintre altele mele mari plăceri e să urmăresc un film bun. Un puternic impact asupra mea l-a avut Blow-up, film în regia lui Michelangelo Antonioni, plin de simboluri și foarte bine făcut. Un alt film care m-a marcat a fost The Birds (Păsările), în regia lui Alfred Hitchcock. L-am urmărit la un cinematograf și, la ieșire, am constatat că se înserase şi toți cei care fuseserăm spectatori ne strecuram temători pe lângă ziduri, uitându-ne prin copaci, după vrăbii descreierate și porumbei sadici… Sunt foarte rare filme atât de bune, dar sper că tocmai sunt în producție.

Un moment de-a dreptul copleșitor l-am trăit la sfârșitul lui 1989, cunoscut ca fiind anul singurei revoluții române. Unii vor spune: „Până acum”. Tot ce se poate, dar personal nu-mi doresc încă una, deși numai atunci am avut parte de unele clipe răscolitoare. Prin fața blocului în care locuiam treceau grupuri mari de manifestanți care ne chemau, să le venim alături: „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”. Recunoscând un vecin, am coborât în stradă val-vârtej și am alergat după el.

Nu l-am găsit în marea de oameni, dar n-a avut nicio importanță, toți cei ce mărșăluiam eram ca frații. Pentru prima oară în viață m-am simțit fericit până la paroxism. Un val de endorfine circula prin venele mele. Mă simțeam invincibil printre noii mei frați, uniți cu ei. Cu toții parcă formam o singură ființă. Îmi închipui că numai unele substanțe halucinogene îți pot provoca o astfel de stare de beatitudine, stare imposibil de redat exact în cuvinte. Poate că asta simte și un star când face o baie de mulțime, nu știu, dar presupun că totuși e altfel.

N-o să vă povestesc de momentele în care lecturam o carte pe nerăsuflate şi apoi o reciteam pe-ndelete, ori alte clipe deosebite, deşi, dacă mi le-aş aminti pe toate, aş simţi că viaţa mea e un şirag de miracole. Şi poate chiar aş fi mai aproape de adevăr ca oricând. Sigur, unele clipe sunt irepetabile, ca fiorii primei iubiri împlinite, despre care nu v-am vorbit, părându-mi-se prea intime şi curate pentru a le întina cu descrieri.

Da, unele momente de plăcere maximă le pot retrăi, dar sunt atât de puţine! Dacă ar fi să mă rezum numai la cele trei ipostaze în care m-am găsit și pe care vi le-am povestit, aş putea avea şansa să retrăiesc doar una dintre ele. Sigur, ar fi posibil şi perfect legal să mănânc oricând ciocolată cu frişcă, dar medicul nu-mi permite şi mă respect prea mult ca să nu-l ascult.

Bineînțeles, teoretic, o revoluţie se poate repeta în acelaşi spaţiu, însă la mare distanţă în timp. La câte revoluţii ar putea participa un om într-o singură viaţă? Sunt momente singulare şi poate că de aceea mi se par atât de preţioase. Şi apoi, cum e privită o revoluţie de noile legi ale statului? Nu sunt jurist, dar presupun că e ilegală! Ce-i drept, nici pe vremea Împuşcatului nu era permisă…

Mi-a rămas de retrăit numai ipostaza de spectator la un film foarte bun. Dar, cine ştie ce altă minunăţie gastronomică voi avea şansa să gust cândva! Iar de o nouă revoluţie poate că nu vom avea nevoie, pentru a trăi în siguranţă şi confort în propria ţară. Da, atunci am putea spune că viaţa noastră e un şir lung de miracole, de momente nebune, extrem de fericite. Şi apoi, restul vieţii noastre începe abia acum, avem destul timp!

Comments

comments