Intenţionat n-am scris imediat despre tragedia aviatică. Voiam să văd dacă îşi dau demisia oamenii care ar fi trebuit să fie salvatori şi au produs o bulibăşeală, întârziind 6 ore. Şi apoi mă interesa modul în care mass-media va înfăţişa faptele. Ei bine, nimic surprinzător nu s-a întâmplat: n-au zburat din funcţii toţi vinovaţii, iar presa şi-a dat încă o dată în petic.

Aşteptările nu mi-au fost înşelate. Desigur, nu există o singură cauză a accidentului aviatic. Avionul era în funcţiune de 40 de ani, lucru revoltător pentru secolul 21. Guvernul tratează salvarea oamenilor ca pe întregul sistem sanitar: alocând foarte puţini bani pentru sănătate şi, ca să le închidă gura medicilor, îi denigrează. Să nu care cumva să ceară mărirea salariilor şi un buget corespunzător pentru a-şi putea face meseria, cu medicamente şi instrumentar de ultimă oră. Fiindcă sunt nişte şpăgari nenorociţi, nu-i aşa?

Aceeaşi tactică de succes o aplică onor guvernanţii şi în cazul învăţământului. Profesorii sunt alţi şpăgari care iau de la gura elevilor pe care ar trebui să-i educe. Astfel au rezolvat politicienii problemele a două componente foarte importante ale societăţii noastre, sănătatea şi educaţia. Le-au rezolvat, fiindcă nu iese nimeni în stradă să ceară ceea ce ar trebui să revendice. Politicienii pot dormi liniştiţi pe scaunele lor.

Aşteptăm demisia guvernului!

Măcar fiindcă au murit doi oameni care voiau să salveze o altă viaţă, guvernul trebuia să-şi dea demisia în bloc. Nu ajunge că unii capi au renunţat la funcţii, nu ajunge nici că ministrului de interne i s-a cerut să-şi dea demisia “de onoare”. Dar acest Radu Stroe, deja fost ministru de interne, n-a înţeles nici acum că era responsabilitatea lui să coordoneze operaţiunile de salvare, ba i-a mai şi lăudat pe cei din subordine pentru felul în care au acţionat! Şi din cauza lor zborul a doi oameni s-a frânt prea devreme: pilotul avea 55 de ani, iar studenta, doar 23.

Unii spun că Adrian Iovan n-ar fi luat în seamă buletinul meteo. Că ar fi bravat, bazându-se excesiv pe măiestria lui la manşă. Alţii spun că e un erou şi că a acţionat aşa din dorinţa de a ajunge mai repede la destinaţie cu oraganele ce urmau a fi transplantate şi că era conştient că zăpada care se va depune pe aripile aparatului va influenţa negativ portanţa în zbor. Era un risc asumat cu bună ştiinţă. Sigur, unul dintre factorii care au dus la producerea catastrofei a fost starea vremii, iar măiestria pilotului n-a mai fost de ajuns.

Nu cunoaştem toate amănuntele şi, foarte probabil, nu le vom afla niciodată. Accidentul s-a produs dintr-un cumul de factori, însă nimeni nu mă va face să înţeleg de ce avionul a fost reperat abia după 6 ore de la accident, şi atunci, nu datorită celor responsabili de asta, înarmaţi cu instrumente moderne, ci mulţumită flerului unui om al muntelui, care n-a avut nevoie decât de cunoştinţele lui despre zona pe care o ştia ca pe propriile buzunare.

Nu înţeleg cum de a fost posibil ca aparatul de zbor să nu poată fi găsit cu ajutorul unui dispozitiv prezent la bord special pentru astfel de cazuri. Nu pricep cum de nu s-a acţionat aşa cum trebuie, din moment ce un doctor supravieţuitor a apelat de cinci ori serviciul unic de urgenţă. Operatorii de la 112 au înţeles greşit coordonatele locaţiei avionului. E incredibil!

S-au investit 400 de milioane de euro în acest serviciu şi foarte bine s-a făcut, dar se spune că angajările la 112 nu se fac pe criterii de competenţă profesională, ci pe bază de grade de rudenie şi, astfel, în posturi-cheie ajung oameni nepregătiţi, deşi în fruntea lor se află un general plătit cu 10 milioane de lei lunar. Nu salariul său mă revoltă (are o răspundere uriaşă, aşa că e retribuit pe măsură), ci felul în care a acţionat în acest caz. Sau, mai precis, n-a acţionat. E serviciu de urgenţă, cum să tergiversezi atâtea ore?!

Silicoanele au fost puse în umbră de sicrie

Am fost ziarist şi am ieşit din sistem pentru că întreaga mass-media se politizase. Trusturile de presă sunt conduse de oameni care au intrat în politică. Legea e imbecilă dacă le permite asta. Ar fi trebuit ca presa să fie apolitică. Acum, un jurnalist nu-şi poate face meseria cu imparţialitate, dezinformează şi ascunde adevăruri deranjante pentru politicienii din fruntea lor.

Şi totuşi, poate din solidaritate de breaslă, speram că mass-media va fi profesionistă în tratarea acestui caz. Mă aşteptam să-şi dea în petic, ca de atâtea alte ori, însă trăgeam nădejde că măcar acum n-o va face. Televiziunile au mediatizat excesiv sentimenetele celor ce-şi plâng morţii, pentru a crea emoţie şi a-şi mări audienţa. Până şi show-urile tv au bătut moneda pe această tragedie.

În alt context, te apuca râsul să vezi că nurii piţipoancelor sunt întrecuţi de imaginile funebre. Prim-plan cu silicoanele unei aşa-zise vedete? Nu, e mai interesantă imaginea morţilor în sicrie! Doamne, până unde se va ajunge?! Ce e mai interesant, faptul că o asistentă apare beată pe sticlă (nu aia din care băut) şi că are o fustă minusculă, deşi îi lipsesc chiloţii de pe ea, sau că fata decedată în accident avea lacrimile îngheţate pe obraz? Cui îi servesc astfel de imagini?

Da, telespectatorul şi cititorul sunt interesaţi de amănunte macabre, ştiu bine, dar n-ar trebui să le arătăm aşa ceva. Ştiu pentru ce sunt puse întrebări idioate, de genul: „Ce aţi simţit când aţi auzit de accidentul fostului dvs. soţ?” sau „Care a fost primul dvs. gând când aţi aflat de moartea fiicei dvs.?”. Da, ştiu, dar nu le accept.

După studenta Aurelia Ion, va fi îngropat şi Adrian Iovan şi sper ca familiile să fie lăsate în durerea lor de către jurnalişti. Să le fie eternitatea uşoară celor decedaţi! Şi să nu ne mai hrănim cu sentimentele rudelor îndurerate! Deja e prea mult…

Comments

comments