Prietena mea, Alice, este atrasă ca un magnet de tot ce apare nou în materie de modă. Într-o zi chiar am întrebat-o de unde fervoarea asta de a căuta pe net alte şi alte site-uri de fashion, de ce nu se opreşte la unul sau două, cu modele frumoase şi cu un raport preţ/calitate satisfăcător. Mi-a răspuns că pe orice site poate apărea ceva care să-ţi ia ochii. Aşa o fi…
Ştiam că mie, ca bărbat, îmi trebuie nişte jensi, câteva cămăşi, câteva tricouri, lenjerie intimă, o geacă un pic mai groasă şi una ceva mai subţire, o pereche de pantofi sport, două perechi de pantofi şi gata îmbrăcămintea pentru întregul sezon de primăvară. Hai, dacă sunt mai pretenţios, mi-o mai trebui niscai accesorii şi, poate, un costum pe care să-l îmbrac la ocazii. Şi, culmea luxului, treacă de la mine, nişte pantaloni eleganţi din stofă şi un sacou. Caut haine online şi mă îmbrac într-un sfert de oră.
Dar concepţia mea despre veşminte a fost zguduită din temelii de taifunul Alice. Ştiţi bine că furtunile catastrofale, până de curând, purtau doar nume feminine. Cam aşa stau lucrurile şi cu prietena mea. A râs de mine, s-a strâmbat, s-a bosumflat şi chiar m-a întrebat dacă vreau să-mi joc de ea. Vă jur, eram nevinovat! Asta ştiam eu despre modă… Vai, ce naiv eram!
După ce am sărbătorit cu o noapte de iubire prima noastră întâlnire şi am rugat-o să rămână la mine, Alice s-a uitat în jur, a ridicat din umeri nedumerită şi mi-a spus cu un aer doct:
– N-o lua ca pe o promisiune! Să presupunem că aş accepta să rămân la tine. Ce o să fac când aş vrea să mă schimb? Îţi dai seama că ar trebui să fac naveta, la mine să-mi iau alte haine, la tine fiindcă aşa vrei, de fapt, vrem amândoi, la firmă, apoi iar la mine…
– Aaa, nu-ţi face probleme, iubito! Îţi fac loc în şifonierul meu: uite, îţi cedez un sertar, ba nu, chiar două sertare şi o parte întragă de dulap pentru hainele tale.
În cele din urmă, mi-a spus că acceptă să se mute la mine, dar îi mai trebuie câteva lucruşoare. A doua zi m-am pomenit în casă cu încă un şifonier cu 3 uşi! Desigur, ocupase deja jumătate din dulapul meu. După ce mi-am revenit din uşorul atac de panică resimţit, am întrebat-o dacă mai are ceva de adus.
– Iubi, acum mi-am luat doar câteva haine de schimb, aşa, de fiecare zi. Mai am nişte haine tari, de fiţe, nu fleacuri ca astea, care n-au loc la tine. Şi vezi ce faci cu debaraua, că mâine îmi aduc încălţămintea!
las că nu-i aşa de rău dacă ale tale nu ocupă mult spaţiu. rămâne pentru ale ei. sau nu, că probabil nu are cum să fie suficient…
Gândul tău din urmă miroase a adevăr…
Nu am decât un cuvânt pentru acest post: femeile! 🙂
Mai corect ar fi of, femeile!
De asta sunteţi iubite…
Taifun, uragan, ciclon …. orice vrei tu si e devastator ….. dar, parca dupa ce trec aceste “calamitati”, simti cu adevarat viata :))))
Adevărat, în singurătate absolută…
Glumesc, desigur!
Tot de la hainelid.ro ai comandat și tu?
Ei, asta-i!
Nu stiu ce sa zic, eu nu sunt asa de “ţoliferă”… Basca, imi fac des ordine si impart ce nu mai port sau imi prisoseste 😀
Asta-i o atitudine masculină, responsabilă!
În ultima vreme am început şi eu să fiu maniacă când vine vorba de haine. Mi-am cumpărat prea multe chestii… ar trebui să mă opresc. :))
E tipic feminină boala asta,
nu te certa prea aspru…
In ultimul timp m-am simtit tot mai atrasa de magazinele online, care ofera lucruri frumoase fara ca eu sa ma mai agit prin oras, fara sa ma impiedic de tot felul de vanzatoare enervante…
Vezi, cum ne trage societatea să trândăvim?
De ce nu-si face abonament la magazinul asta? 🙂
Câtă răutate, cum nu înţelegi tu femeile… Misogino!