Am pierdut meciul cu Turcia cu 0-2 pe teren propriu, din mai multe raţiuni, dintre care amintesc doar câteva: aria de selecţie a jucătorilor e restrânsă, nu avem un conducător de joc, nu avem destule soluţii pentru postul de atacant central, am depus foarte mult efort fizic şi psihic în partida cu Ungaria, unii dintre jucătorii noştri de bază nu erau montaţi pentru acest joc. Dar motivul principal al înfrângerii este faptul că Piţurcă e un antrenor mai slab decât Terim.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Piţurcă a pierdut duelul tactic cu Fatih Terim. Turcul e mai inteligent decât el. E îndeajuns să facem comparaţie între realizările profesionale ale celor doi antrenori, ca să ne dăm seama de decalajul valoric dintre ei, Terim fiindu-i superior lui Piţurcă. Deocamdată, atât poate Piţurcă. Cu avansarea în vârstă, s-ar putea să mai crească şi el din punct de vedere profesional. Şi acum, la noi, e considerat un antrenor bun, dar e loc de mult mai bine.

Apoi, antrenorul român nu-i un psiholog bun şi n-a ştiut să motiveze jucătorii, chiar dacă federaţia le-a promis nişte prime grase pentru punct sau puncte în meciul cu turcii. Unii erau încă euforici după victoria cu ungurii. Aici, s-au remarcat, în primul rând, Chiricheş şi Maxim.

Chiricheş a trebuit să suporte mai multe şocuri emoţionale: împlinirea visului de a se transfera unde dorea şi semnarea unui contract foarte bun, primirea banderolei de căpitan al naţionalei, care are semnificaţii aparte pentru jucătorii români, dar şi victoria la scor cu Ungaria. I-a fost imposibil să se monteze pentru meciul cu turcii. Şi după începerea jocului, el era vesel nevoie mare. Era clar că nu-i e gândul la ce are de făcut şi chiar la începutul partidei a comis două greşeli neobişnuite pentru el.

Maxim a venit la naţională după ce făcuse un meci foarte bun la echipa lui de club şi a fost lăudat de colegi, antrenor şi presă. Victoria cu ungurii l-a „umflat” şi mai mult. El nu-i obişnuit să facă vâlvă şi stătea la pozat cu bucurie alături de suporteri. Nici el n-a fost recuperat psihic şi emoţional pentru meciul cu turcii. A vrut să iasă în evidenţă şi a jucat mult cu călcâiul, când scorul ne era deja defavorabil. În plus, nici ceilalţi doi mijlocaşi nu s-au înţeles între ei, fiindcă jucaseră prea puţin împreună.

Sigur, formaţia care a câştigat nu se schimbă, dar deja un jucător de bază, Bourceanu, singurul om care lega jocul naţionalei, era nevoit să lipsească. Antrenorul trebuia să-şi dea seama că are nevoie de jucători proaspeţi. Aşa că se impunea lăsarea lui Marica pe banca de rezerve, care şi mărturisise după meciul cu Ungaria că se sufocase.

Nu ştiu de ce Piţurcă l-a adus pe Alexe, dacă l-a ţinut ambele meciuri pe tuşă. Era proaspăt, dornic de afirmare şi neafectat atât de mult de euforia victoriei cu ungurii, fiindcă nu jucase. În afară de asta, antrenorul trebuia să-şi dea seama că Goian e obosit, având 32 de ani. Şi existau destule soluţii pentru a fi înlocuit cu un jucător proaspăt.

Aceste greşeli erau evitate de un antrenor foarte bun. Pe lângă limitele lui Piţurcă şi ale unora dintre fotbalişti, am avut ghinion (două bare), iar turcii, noroc (gol cu ceafa dintre doi fundaşi). În plus, fără a ne fi evident ostil, arbitrul ne-a refuzat un penalty clar.

Eşecul e de ţinut minte, aceasta fiind singura partidă pierdută de noi în faţa Turciei pe teren propriu. Piţurcă obţinuse o victorie în faţa turcilor, în deplasare, dar atunci aceştia aveau alt antrenor. Şi de aici rezultă că Terim e un antrenor superior lui Piţurcă.

Comments

comments