M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Vienela ne povesteşte despre uriaşul pas înainte făcut de medicina românească, o mare descoperire, compresele cu apă rece, care, în viziunea doctorilor noştri, e un panaceu universal. „…Mâna s-a transformat într-o perniță vânătă și dureroasă… A fost trimisă de urgență la spital, unde un doctor bătrân și plictisit tocmai își închidea servieta, semn că programul se terminase. Pune-ți comprese cu apă rece până diseară, că îți trece! …Şi-a tot pus comprese biata de ea… și pentru vreo 15 ani un oscior de la încheietura mâinii i-a împins pielea, făcând-o să arate ca o ciudățenie a naturii…

Piciorul transformat în perniță vânătă și dureroasă nu mai putea fi folosit. Medicul, tânăr de această dată, dar tot plictisit, dă verdictul fără radiografie: Pune comprese cu apă rece, că îți trece până diseară! A trecut în vreo două săptămâni… De câte ori vraciul îi îndoia mâna pentru a verifica dacă este ruptă, durerea creștea în intensitate… Femeia a fost sfătuită să își pună comprese cu apă rece, că îi va trece până seara. Pe naiba! Tot două săptămâni au trecut până când a scăpat de durere”.

Elly Weiss scrie despre cum vede ea oful ţigăncilor cărora le-a murit regele: “În perioada de vacanță toate televiziunile sunt într-un relaş aproape total… Plictiseală de moarte… Așa că infarctul lui Florin Cioabă, autoproclamatul rege al țiganilor, a fost adevărată mană cerească pentru toate televiziunile. …Decesul regelui țiganilor nomazi a devenit cel mai recent ‘eveniment al anului’… Din durerea foarte firească a familiei Cioabă, au încercat și încearcă să tragă foloase televiziuni, oameni politici dar și lideri ai etniei, deopotrivă.

Dar asta era de așteptat, nu m-a mirat. M-a deranjat însă opulența afișată, specifică etniei, m-a deranjat și mă deranjează atenția exagerată care se dă evenimentului. Nu neg că este un eveniment…, dar importanța i-a fost mult exagerată ca și personajului Cioabă”.

Ianculescuhimself încearcă să desluşească tainele acelui ceva care ne defineşte şi ne diferenţiază de celelalte vieţuitoare, gândul: “Se spune că gândul este arhitectul destinului… Gândurile pozitive atrag evenimente pozitive, iar cele negative atrag evenimente negative… Fiecare individ își consumă viața în două planuri: interior și exterior. Mintea controlează ceea ce se întâmplă în planul interior, iar omul controlează mintea cu ajutorul creierului…

În momentul în care omul generează un gând, vibrația lui îi va atinge și pe cei din jurul său. Fenomenul se numește rezonanță… Nu ceea ce se întâmplă în exterior te face să fii ceea ce ești, ci modul în care înțelegi și interpretezi realitatea… Ceea ce se află în interior va fi întotdeauna cauza, iar ceea ce se petrece la exterior va fi mereu efectul… Gândul este cauza și realitatea este efectul”.

Dana Fodor evidenţiază unele dintre pericolele prostituţiei: “În primul rând, prostituția stradală, cea telefonică, pe chat, fizică sau virtuală este de neoprit peste tot în lume. Însă faptul că la noi… nu poate fi priponită de un temei juridic real, generează situații fantastice. De la junele omniprezente în intersecții, care împart invitații la saloanele erotice, și până în cearceafurile operatoarelor sexuale, sistemul este bine pus la punct în așa fel încât activitatea să nu contravină legii…

Doritorii au de unde să aleagă: fete tinere, de toate formele, capacitățile și culorile, pe care comuniștii le-ar fi pus să împacheteze Eugenii sau să tragă tighele la Apaca, și băieți vânjoși, buni de cărat șine de tramvai și de scos oțelul din cuptoarele patriei… La capitolul ‘sex total cu finalizare’ am găsit și travestiți, gay sau lesbiene care își oferă și ei, cu generozitate, serviciile”.

Ruxandra a scris în Jurnalul unei Eve despre felul în care a schimbat-o faptul că a devenit mamă: „M-am simţit mamă în momentul în care am ţinut-o pe Eva în braţe pentru prima oară… M-am simţit mamă atunci când mi-am regăsit sinele, când am descoperit dragostea necondiţionată, pură şi adevărată.

Întâlnirea cu un copil care ştii că va fi al tău pe viaţă, te obligă să te maturizezi. Renunţi la nevoile tale în favoarea nevoilor lui… Nu mi-a spus nimeni că e cu adevărat emoţionant să auzi primul cuvânt rostit, iar acela să fie mama. N-am ştiut că o să mă bucur atât de tare când o s-o văd pe Eva mergând de-a buşilea, apoi în picioare”.

Spanac ne face cunoscut cât de nebună e lumea: “O brăileancă de 37 de ani a ajuns la spital. Şi-a băgat într-însa… un bec normal. Toate bune și frumoase până aici, însă femeia… a forțat nițel inelele scorburii și… becul s-a spart. În mii și mii de bucăți…

Un ieșean de 19 ani a ajuns pe masa de operație după ce și-a introdus un cocean de porumb în partea dorsală… O brăileancă de 70 de ani a ajuns sub cuțit când i s-a înțepenit în aparatul reproductor o ditamai bucata de… salam… Un cretin din Olt… a ajuns la spital cu-n ciocan înfipt în el. La radiografie, doctorii au mai găsit în anusul bărbatului încă un ciocan”.

Comments

comments