M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

George Iacob ne arată o imagine de coşmar a viitorului din cauza mineritului la Roşia Montană: „România, unde investitorii plănuiesc un proiect important de minerit la Roşia Montană pe baza de cianuri, descrie perfect distopia, un concept care descrie o viziune de coşmar asupra viitorului Europei… Roşia Montană Gold Corporation, un fond de investiţii off-shore, a promis românilor mii de locuri de muncă, miliarde de dolari colectaţi din impozite şi ‘protecţia mediului’.

Realitatea, scrie Wolfe-Murray, este că 3 sate vor fi distruse, alături de 4 munţi, şi că va fi construit un rezervor masiv de 214 milioane de tone de deseuri de cianură, în cel mai mare proiect de acest fel care s-a încercat vreodată în Europa. Râurile şi apele subterane din regiune, inclusiv Dunărea, pot fi otrăvite şi doar aproximativ 200 de locuri de muncă vor fi create, susţine autorul… Actualul guvern român încearcă să saboteze scepticii prin rescrierea Legii minelor, permiţând astfel companiilor cu licenţe de exploatare să confişte orice teren le place”.

Dana Fodor Mateescu ne spune ce se întâmplă atunci când soarta se joacă: “Au fost odată două fete, de aceeași vârstă. Una se numea Coca, alta Mădălina. Se cunoșteau de mici, s-au jucat adeseori împreună în fața curții, căci locuiau pe aceeași stradă din București…

Coca era urâtă cu draci… Pe cât era de nasoală, pe atâta era de îngâmfată și de rea. Fura jucăriile altora, mințea, scuipa, vorbea urât… Mădălina era un înger blond, cu ochi albaștri și piele fină, de domniță. Părinții ei erau persoane educate… Boccia de Coca provenea dintr-o familie de mitocani sadea, la prima generație încălțați, scandalagii, bețivi”.

Una dintre fete are noroc şi devine ceea ce îşi dorea, iar cealaltă are ghinion. Şi, exact ca-n viaţă, soarta se joacă…

Chinezu scrie unul dintre cele mai inspirate materiale ale sale din ultima vreme şi mărturiseşte că e doar un blogger bătrân şi atât, accesul de modestie fiindu-i cauzat de întâlnirea cu un titan: “Să vă spun că am plâns la concertul lui Roger Waters? Nu pot face asta, vă daţi seama, cine ştie ce aţi crede despre mine…

Să vă spun că mi-e o ciudă imensă că am crezut că merg doar la un concert şi că am înţeles, undeva pe la jumătatea magiei, că am venit, de fapt, la o întâlnire cu mine însumi? Că m-am enervat teribil că mă las să simt astfel de lucruri, că sunt atât de slab şi de nevolnic încât un bătrânel genial de 70 de ani să mă arunce fără drept de apel în ceea ce nu credeam că o să simt la doar un concert? Nu pot face asta, vă daţi seama, cine ştie ce aţi crede despre mine…”.

Ruxandra întocmeşte o statistică anuală a tentativelor unui cuplu de a face dragoste: „Iubita mea, în anul care a trecut, am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reuşit de 36 de ori… Iată lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes: …17 ori pentru că-ţi era teamă că trezim copilul… 12 ori pentru că era ziua critică din lună… 5 ori pentru că nu vroiai să-ţi ciufuleşti noua coafură… Din cele 36 de reuşite rezultatul nu a fost satisfăcător: 6 ori pentru că stăteai pur şi simplu întinsă… 8 ori pentru că îmi aminteai că sunt găuri în stratul de ozon…

Iubitul meu, am senzaţia că încurci puţin lucrurile. Iată motivele pentru care n-ai fost în stare de mai mult decât ţi-a reuşit: …5 ori pentru că ai venit beat şi te-ai dat la pisică… 33 ori pentru că ai terminat prea repede… 98 ori pentru că n-ai avut timp deoarece trebuia să te uiţi la meci… Iar când am fost împreună şi stăteam întinsă nemişcată, era din cauză că m-ai confundat cu cearşaful. Şi nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te întrebam cum ţi-ar plăcea mai mult, pe la spate sau în genunchi”.

Răzvan Ianculescu ne arată cum nu se agaţă o necunoscută în metrou: “Fericit că am prins loc liber în metrou mă așez ușor. Mă încearcă un sentiment de vinovăție pentru că eu stau pe scaun, iar în jurul meu sunt atâtea reprezentante ale sexului frumos care stau în picioare… Iată prima necunoscută care mă roagă cu sfială să-i cedez locul… O privesc în ochi zâmbind și îi adresez un Vă rog plin de respect. Ea-mi mulțumește în șoaptă și-mi întoarce zâmbetul așezându-se…

Îi arunc o privire pe furiș și văd astfel că ea scoate din poșetă un postit galben și un pix metalic. Se uită zâmbind senin la mine și mâzgălește ceva pe hârtie. Mi-o întinde discret, iar eu dau drumul barei pentru a luat bilețelul, introducându-l la fel de discret în buzunarul din dreapta”.

Adelinailiescu face o dizertaţie amuzantă pe tema timp şi timpuri: “În urmă cu patru zile termometrul arăta 28 de grade şi circulam cu aerul condiţionat pornit. Azi termometrul arată 13 grade şi am circulat cu încălzirea pornită… Nu mai ştii unde să te uiţi, la termometru sau la calendar? Ceva parcă nu se încadrează în peisaj. O zi umblu în şlapi, a doua zi, în papucii îmblăniţi… Cât de repede să mă mai adaptez şi eu?

Umblă vorba-n târg că s-ar fi schimbat vibraţia planetei, că timpul se condensează… Acu înfloresc ghioceii, acu cad frunzele; acu intri în clasa pregătitoare, acu te aşezi la coada pentru şomaj; acu te fâţâi pe tocuri de 12 centimetri, acu te sprijini în baston de 112 centimetri!… Dacă-l prind pe ăla de fură timp, jar mănâncă! Ori îl leg de stâlpul porţii şi-l las noaptea afară, la 8-9 grade numai în budigăi şi-i zic: ‘Mucles, nu te văita, că suntem în august!’ ori îl pun să asculte melodia aia cu Opriţi timpul, nu se-ntoarce niciodată”.

Comments

comments