M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Addicted, alias Rox Anne, a prezentat un curs de formare pentru bărbat, pentru ca masculul să devină la fel de inteligent precum o femeie. De exemplu, e necesar să înveţe să trăiască fără mama lui, ceea ce i-ar lua 2000 de ore. Să-i dea soţiei lui salariul ar trebui să înveţe mult mai repede, iar pentru a nu mai face pipi pe alături (exerciţiu practic plus casetă video), i se acordă doar 100 de ore. Desigur, bărbatul va învăţa să facă o supă instant, fără a evapora apa, dar şi că aparatele de uz casnic nu muşcă. Autoarea nu menţionează dacă după absolvirea acestui curs, bărbatul poate divorţa, fiindcă se va descurca în viaţă şi fără nefastă. Pardon, nevastă.

Spanac s-a căznit să-şi pună o întrebare inteligentă. Singura pe care a reuşit s-o formulze este cât costă o echipă de fotbal din România. Desigur, n-a dat şi un răspuns inteligent. Nici nu-i puteam cere asta. E drept, ne anunţă din capul locului că nu ştie mai nimic depre acest sport şi a presupus, eronat, desigur, că lotul unei echipe ar fi de 16 jucători şi că Messi ar costa o grămadă de parai, poate cât Liga 1 de la noi. Articolul atrage fiindcă, după ce termini de citit, rămâi cu impresia că eşti foarte deştept.

Chinezu ne prezintă scrisoarea deschisă a lui Nicu Alifantis adresată bloggerilor, prin care maestrul îşi mărturiseşte plăcuta surpriză pe care a avut-o când a văzut câţi oameni din blogosferă îl apreciază. Ne mulţumeşte şi ne declară dragostea sa. Frumos din partea lui.

Eva (Ruxandra Oprea) scrie cu sensibilitate în jurnalul ei despre miracolul care li se poate întâmpla numai femeilor: naşterea unui copil. Prima care a aflat a fost bunica. S-a bucurat şi mi-a spus că mă susţine, deşi ştiam că în ochii ei eram un copil care urma să aibă un copil, mărturiseşte ea. Ne povesteşte cum a comunicat cu fiica sa încă dinainte de a o aduce pe lume. Spun toate astea pentru că un copil în viaţa unei mame este o bucurie enormă. Incomparabilă.

Ianculescuhimself atinge o temă spinoasă, reinterpretând cele şapte păcate. Păcatul reprezintă abaterea de la o lege bisericească. Nu există o listă care să cuprindă toate păcatele… Există însă șapte păcate capitale, care se regăsesc în majoritatea dogmelor, scrie el şi le studiază pe fiecare în parte: mândria, zgârcenia (iubirea de arginţi), desfrânarea, invidia, mânia, lăcomia, lenea. După care trage o concluzie simplă: A fi om înseamnă a încălca păcatele capitale cel puțin o dată. Desigur, morala poate fi foarte bine şi un sofism, dar asta-i altă poveste.

Mixy ne povesteşte cu savoare cum s-a crucit oripilată bunica ei când aflat ce poate suge o dansatoare încurcată cu un turc, care dă lustru barelor prin Italia. Bunica tocmai dăduse pe gât berea rămasă dansatoarei. De atunci, când vrea să mănânce sau să bea după o femeie, ea întreabă, preventiv: Asta nu e d-aia, nu? Mixy încheie arătându-şi disponibilitatea de a-i povesti bunicii că şi bărbaţii pot fi d-ăia…

Adelinailiescu se miră de dimensiunile grădinii Domnului, văzând ce teme de meditaţie profundă căutau nişte rătăciţi pe blogul ei. Extrag câteva dintre ele, ca să vă faceţi o idee: si asteapta seara ca sa vina cioara; doamne la plaja pe blocuri in pielea goala; otrava ta mia sculat; cum se pastreaza mortul 3 zile fara o capela rece. Citiţi articolul, ca să aflaţi cum e să ai cearcăne anale ori hemoroizi oculari…

Comments

comments