M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Elly Weiss se întreabă dacă-i ler sau nu: „Deci nu bani, nu politicieni competenți, nu zăpadă… Pe lângă toate neajunsurile amintite nu vom avea nici ler… Și asta pentru că Ștefan Hrușcă ne-a tras clapa anul ăsta. Nu mai vrea să ne colinde. Zice că el pe bani puțini nu mai leruiește…

Cică nu merită. Și eu care credeam, ca și alți naivi, probabil, că el e interesat de noi, de românii lui. Adicătelea rezultă că el venea aici nu pentru ler ci pentru lei. Cânta ‘leu-i leu’ și noi, afonii, pricepeam ‘leru-i ler’… Ce tradiție, ce Crăciun, ce colinde?! Cică în USA vinde un bilet cu 40 de verzișori. Aici 50 de lei erau prea puțini. Doar niște amărâți de 15 doleri… pardon, dolari”.

Ileana Andrei ar vrea să-l pensionăm pe ciobanul Ghiţă: „Sunt extrem de curioasă care va fi următoarea mişcare a companiei Vodafone pentru promovarea serviciilor de telefonie mobilă şi internet. Sau or avea de gând să o ţină cu ciobanul Ghiţă până i se fac copiii mari… la Jina?

…Adică, e bine să faci un brand de succes dintr-un băiat cu 8 clase, de ce nu, într-o ţară în care lipsa de valori, incultura şi lipsa educaţiei sunt chiar la putere. Dar, totuşi, mă întreb, mai este ceva ce ar trebui să aflăm despre ciobanul Ghiţă? …Deja eu m-am cam săturat să deschid radioul şi să aud mereu behăit de oi… Sau să văd toată familia de ciobani la televizor”.

Blogsferatu ne informează ce mai plătim noi, cetăţenii, la CEDO: „Ghenadi Vartic, un racket basarabean…, a fost condamnat în 1999 la 25 de ani de închisoare. Vartic s-a hrănit până în 2007 după perceptele religiei sale, cu ajutorul unor pachete ce îi erau trimise de către familie. Ulterior, legislaţia în domeniu a fost modificată, iar primirea unor astfel de pachete în penitenciar nu a mai fost permisă.

Inițial, deţinutul şi-a căutat dreptatea in justiţia mioritică, dar cum judecătorii români i-au râs în nas, budistul a trebuit să se adreseze CEDO, care i-a dat câştig de cauză. Şi astfel statul român, adică noi, prin impozitele noastre, va trebui să-i plătim despăgubirea în sumă de 3.000 de euro, pentru încălcare a libertăţii sale de religie”.

Spanac e de părere că cetăţeanul de bloc taie plasma în loc de porc: „…Am văzut cum se dau la schimb tablete pentru porci. Sau cuptor cu microunde pentru cocoș și găină, ambele înaripate vii… Cum naiba mă, nene? Să dăm plasma din casă pentru un kil de cârnați?

…Site-urile de vânzări-cumpărări sunt pline de anunţuri de genul ăsta: Se schimbă apartament pe-o turmă de mioare, Ia tableta, dă-mi ciolanu’, Schimb Dacia 1310, înmatriculată, an 1999 (zâmbetul lui Iliescu), ITP 2015, 98.000 km la bord, neavariată, unic proprietar, contra… porc! …Vom da ceasuri, bijuterii, telefoane, contra tampoane, suzete şi artificii?”

Andra Ionescu ştie că ne-am făcut nişte planuri: „Un an întreg eşti o legumă scofâlcită, incapabilă…, dar acum brusc te gândeşti că totul se va schimba. Lasă-mă să ghicesc la ce chestii te-ai gândit că vei face de la 1 ianuarie încolo:

1) O să fac mulţi bani… N-ai nici cea mai vagă idee de unde vor curge râurile de bani ce-ţi vor îngropa duşmanii în lacrimi de invidie… Bucură-te de imagine. O vei revedea la sfârşit de 2014…

2) Mă las de fumat… Bineînţeles că după Revelion, pentru că acele patru zile îţi vei fuma la foc mărunt plămânii, ficatul, inima şi într-un final creierul… Pentru că ai convingerea că este încheierea apoteotică a unei relaţii frumoase între tine şi ţigară. Stai liniştit, ne revedem la anu’ în acelaşi film”.

Ana Q. ne arată cum ieşim din zona noastră de confort: „Prea mult confort amorțește instinctele și ucide voința. …Reacționăm foarte urât și violent, în cazul în care mica noastră lume de fildeș suferă chiar și cea mai mică tentativă de schimbare. …Acționăm din frică, deoarece orice schimbare ne lasă descoperiți în fața evenimentelor viitorului…

O familie își cumpărase un bilet într-o stațiune, printr-o agenție turistică și condițiile oferite erau de toată jena. Și apare această familie la TV…, zbierând și dându-se cu capul de toții pereții arătând gândacii din baie și apa ruginită de la chiuvetă… Puteau lua legătura cu conducerea hotelului, cu OPC-ul, cu Poliția… existau multe variante. În schimb, au ales-o pe cea mai slabă: televiziunea”.

Mixy ne sfătuieşte să ne lăsăm de fumat: „Am aproape 9 luni de când m-am lăsat de fumat, mi-e dor, ori de câte ori mi-e greu, de tutun, dar vă spun cu mâna pe suflet: e mare lucru să nu mai fii sclav la nimic! Îmi vine să plâng de bucurie ori de câte ori îmi aduc aminte că nu mai am grija tutunului…

Dacă ar fi după dorinţele şi după banii mei, probabil că încă aş fuma. Să vă spun de ce m-am lăsat? Nu pentru că aş trăi mai mult, ci din cauza banilor. …Mă irită să fiu sclavă, mai ales sclava tutunului, aşadar sclava guvernului care mărea accizele la pas. …Am reuşit să stau cu 2 lei în portofel o săptămână întreagă şi să n-am de ce să-i cheltui!”

Comments

comments