Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Diana Diana Popescu ne descrie soacra prin proverbe şi aforisme: „I-am spus soacrei mele că locuinţa mea este ca şi casa ei, iar ea mi-a zis: ‘Pleacă dracului de pe proprietatea mea!’ (Joan Rivers) Tocmai m-am intors dintr-o călătorie de placere: mi-am condus soacra la aeroport. (Henny Youngman)… Soacra mea a trecut pe la noi săptămâna trecută. Ploua cu găleata, aşa că nu m-am îndurat să o văd stând afară şi i-am zis: ‘Mamă, nu mai rămâne în ploaia asta infernală. Mergi acasă! (Les Dawson).

Orice lucru bun are inconvenientele sale, aşa cum a zis un bărbat atunci când i-a murit soacra şi cei de la pompele funebre au stat pe capul său pentru a plăti cheltuielile de înmormântare. (Jerome K. Jerome)… Doi bărbaţi discută într-un bar. Unul din ei spune: ‘Soacră mea este un adevărat înger’. Celălalt îi răspunde: ‘Eşti norocos. Soacră-mea este încă în viaţă’. (Anonim)… Eu şi cu soacră-mea am fost fericiţi timp de douazeci de ani. Apoi, ne-am întâlnit. (Anonim)”

Mixy ne descrie românca mamă: „Mama mea e aproape fenomenală şi ne dă nouă, fetelor şi nepoatelor ei, un exemplu total negativ de dăruire. Mă miram de ce am vria asta să termin ce am început, să fac totul bine, să nu-i fie nimănui ruşine cu mine, să fie toată lumea mândră de lucrul meu. Să mă doară şi cu toate astea să mă ridic şi să fac, pentru el, pentru ea, pentru ei, pentru că trebuie, pentru că aşa e normal. Să nu ţipe nimeni după mine că le sunt datoare sau că am ceva restanţe. Asta e mama. Asta e ce ne-a învăţat. Asta e ce ne va lăsa mama moştenire”.

Răzvan Mateescu ne arată de ce crede că România e pe invers: „Un salt în timp. Ne aflăm în 2040, primăvara. După ani de zile în care corupţia, şpaga, ciubucul şi nepotismul au înflorit mai ceva ca rapiţa în dulcea noastră Românie, balanţa normalităţii, cea atoateţiitoare în echilibru pe pământ, se înclinase, căzând, aşa, cu botul într-o rână. Nimic nu mai era normal pe lume! Totul era invers… Erai corect? Plăteai cu vârf şi îndesat. Erai necinstit şi mitocan? Te puteai aştepta la o promovare şi adânc respect din partea semenilor.

Conducerea ţării, Guvernul şi Parlamentul erau formate din recordmenii corupției, din cei care reuşiseră de-a lungul vremii să-şi adjudece cele mai mari foloase necuvenite… Majoritatea celor pe care astăzi îi considerăm semianalfabeţi, treceau cu brio de bacalaureat, intrau la facultăţi, cei mai proşti şi mai răi le absolveau cu 10 pe linie, după care, toate drumurile în viaţă le erau deschise spre accederea în cele mai importante funcţii şi poziţii… Cât mai avem ca să fie adevărat tot ce am scris eu aici?”

Adelinailiescu se ia putin de Putin: „Mă uit cu silă la ‘Marile Puteri’ cum o dau de după vişin, cum nu îndrăznesc să ia o poziţie fermă în faţa invaziei ruseşti în Ucraina. Căci este o invazie, nu un pelerinaj turistic! Şi cum o ia Obama cu duhul blandeţii, cum lui Merkel tocmai i-a intrat rimelu-n ochi şi nu vede bine ce face furnizorul ei de gaze, cum ONU tot amâna să dea o rezoluţie…

Ruşinică, bre Putine, ruşinică! (…) Nu stăteai matale bine la Kremlin sub cupole aurite, nu vânai tigrii siberieni liniştit, nu fugăreai protestatare dezbrăcate, nu-ţi pria tihna iatacului adulterin cu specialista la maciucă? Adică mai ieri ne fluturai ramura de măslin la olimiadă şi acu vrei să ne fugăreşti cu bazuka? Nu mor de grija poporului ucrainean şi nici n-am stat în doliu după Timosenko, dar nici nu pot să nu mă revolt, când văd cum îşi umflă unii muşchii şi calcă pe grumazul ăluia mai slab, în timp ce VIP-urile nici nu îndrăznesc să cârcotească…”.

Comments

comments

2 Comments

  1. Mihaela 09/03/2014
    • Javra 09/03/2014

Leave a Reply