Acum ceva timp o prietenă îmi spunea că ea crede că ştiinţa descifrării limbajului corporal e la fel de exactă ca horoscopul. N-am găsit cuvintele necesare să-i spun cât de mult se înşela, aşa că i-am demonstrat că relaţiile “secrete” sunt evidente. Ca să înţelegeţi, ne aflam în una dintre acele cafenele cu fotolii mari şi ceaiuri la preţ de Swarovski (cel puţin). Trei mese mai departe, un bărbat de 30+ în cămaşă cu dungi albe foarte subţiri şi cu butoni la manşete fuma o ţigară, având o tabletă în mână.

Mi-am continuat discuţia cu prietena mea, povestindu-i ceva ce mă făcea să radiez de fericire. 10 minute mai târziu, Şarlatanul a venit să se prezinte, moment în care am realizat că nu este un şarlatan oarecare ce făcea parte dintr-un studiu de caz, ci unul chipeş. Am coborât privirea discret şi, cum nu avea verighetă, l-am invitat să se aşeze la masa noastră.

Trei întâlniri mai târziu, ajunsă acasă, imediat după sărutul din faţa uşii, am oprit timpul în loc, m-am aşezat pe trepte aprinzându-mi o ţigară şi am început să analizez situaţia, clarificându-mi că-l găsesc pe individ foarte interesant. Experienţa personală m-a făcut să mă întreb: „Ok, amice, ce e în neregulă cu tine?”

Două zile mai apoi stabilim să mă aştepte la facultate, să mergem să ne plimbăm. Îl rog să-mi ia o cafea. Apare. El şofează, eu sunt veselă… când, ce să vezi? Maşina din fața lui pune o frână bruscă. El înjură, eu vărs cafeaua pe palton. Deschid torpedoul. El încă înjură. Brusc aflu ce era în neregulă cu tipul.

Era incredibil de sexy, de inteligent, de amuzant, dar şi incredibil de… însurat! Îi arăt micuţul inel din torpedou şi cerul parcă se prăbuşeşte peste el. Dă să-mi explice, dar eu îi spun cu calm să mă ducă acasă. A tras pe dreapta.

– Oh, deci nu doar că eşti însurat, ai şi probleme în a înţelege? Ţi-am spus că vreau să mă duci acasă.

– Ascultă, e complicat… sunt nefericit. Dar îmi placi mult şi mi-aş dori să văd ce poate să iasă. Ştiu că ar fi puţin complicat cu ascunsul… uneori nu ţi-aş putea răspunde la telefon, nu te-aş putea prezenta părinţilor mei, n-am putem pleca la mare împreună, dar aş vrea să încercăm…

– Acasă. Acum!

Judecând după comportamentul individului, n-a fost foarte surprins de fază. N-a insistat, nu s-a lamentat. Am înţeles atunci că nu fusese prima oară când se simţise nefericit şi încercase să vadă ce iese.

Câteva săptămâni mai târziu, într-un restaurant, observ două cupluri: o blondă agăţată de braţul unui burtos şi un brunet cu mâna sprijinită de spătarul scaunului pe care se odihnea o tânără pe care o găseam foarte frumoasă. Blonda şi brunetul se priveau cu subînţeles, era clar. Când burtosul vorbea, brunetul se uita la el cu dipreţ. Uneori cei doi amanţi încercau să nu se privească, dar cum nu prea le ieşea, îi pufnea râsul şi îşi mutau privirea trăgând adânc aer în piept.

Am avut ocazia de a-i privi plecând, moment minunat pentru ego-ul meu, fiindcă brunetul i-a atins discret blondei posteriorul. În acel moment, mi-a trecut prin cap: „Nu există relaţii secrete. Există doar cupluri pe care nu le priveşte nimeni”.

Iubirea, şi în modul ei cel mai ascuns, urlă să se manifeste. Vrea să iasă din corp, să tragă un trup în braţele celuilalt. Vrea să se manifeste! Oricât de mult ar încerca, doi oameni care se iubesc nu-şi pot ascunde dragostea. Se vede în priviri, în gesturi, în vorbe, în tonul vocii Lui care se schimbă când i se adresează Ei, în zâmbetul reţinut din colţul gurii când vede cât e de frumoasă.

Cum şi-a imaginat Şarlatanul că e posibil să ascunzi o relaţie? Suntem uşor de citit pentru un ochi atent, aşa că, dacă aveţi o relaţie tainică şi trebuie să vă feriţi în public, gândiţi-vă bine cine vă vede!

Ştiţi care e norocul vostru? Că, poate, fiecare este prea preocupat de propria nefericire, ca să vă observe. Însă dacă v-ar privi cu atenţie doar un minut, ar afla. Şi v-ar judeca. Dar v-ar păsa?

Aveţi grijă de voi!

MissWho

Comments

comments