Aproximativ jumătate dintre doctorii americani şi germani îşi tratează regulat pacienţii cu medicamente placebo. Ba chiar 88% dintre medicii nemţi din Bavaria recurg la asemenea tratamente. Metoda constă în utilizarea unor medicamente, vitamine sau chiar bucăţele de zahăr ori ser fiziologic, dacă nu chiar apă chioară, care în realitate nu-i ajută pe pacienţi să-şi recapete sănătatea, bazându-se numai pe convingerea lor că se vor vindeca. Fiind convinşi că placebo are un rol hotărâtor în recăpătarea sănătăţii, practic bolnavii se vindecă singuri, prin puterea gândului.

Orice “tratament” nefolositor pentru bolnavi este un placebo. Medicii le dau pacienţilor un tratament fals ori ineficace, care, nu de puţine ori, chiar le ameliorează starea de sănătate, numai pentru că bolnavii se aşteaptă să se întâmple acest lucru.

O treime dintre pacienţi reacţionează pozitiv la tratamentele placebo, iar pentru unele boli, procentul creşte până la 90%. Definiţia efectului placebo îi include între pacienţii norocoşi pe bolnavii care îşi ameliorează starea de sănătate sau chiar se vindecă pentru faptul că au încredere că un medicament le va face bine, evidenţiind puterea sugestiei.

De altfel, forţa sugestiei era folosită adesea de vraci şi şamani în tratarea bolnavilor, aceştia vindecându-se fiindcă chiar credeau cu tărie în proprietăţile leacului primit. Acest fenomen a fost ulterior botezat drept „efect placebo”, medicii recunoscând capacitatea extraordinară de autovindecare a trupului.

În unele cazuri, pastilele de zahăr sau injecţiile cu ser fiziologic au avut efecte binefăcătoare nebănuite în tratarea durerilor, a hipertensiunii arteriale, depresiei, bolii Parkinson sau a ulcerului.

În folosirea tratamentului placebo cei mai mulţi dintre medici prescriu antinevralgice sau vitamine (41% şi respectiv 38%), câte 13% recomandă antibiotice şi sedative, 3% folosesc injecţii cu o substanţă salină, iar 2% le dau pacienţilor drajeuri de zahăr.

Pacienţi însănătoşiţi după operaţii false

Savanţii au descoperit unele metode prin care să crească eficienţa drajeului de zahăr ori unui alt placebo. Cercetătorii americani de la Massachusetts Institute of Technology au făcut un test cu şocuri electrice slabe pe 82 de voluntari. Jumătate dintre ei au citit un material informativ prin care care aflau că li se va administra un analgezic destul de scump, de 2,50 dolari/drajeul.

Celorlaţi li s-a spus că vor fi trataţi cu un medicament ieftin, de 10 cenţi bucata. În realitate, toţi subiecţii ambelor grupuri au primit un acelaşi placebo, vitamina C. Totuşi, rezultatele au fost diferite. În cazul aşa-zisului drajeu scump, 85% dintre subiecţi au afirmat că simt micşorarea durerii, pe când în celălalt grup 61% dintre pacienţi au declarat că se simt mai bine.

Nu numai preţul, ci şi alţi factori măresc eficacitatea tratamentului. De exemplu, două pilule inactive au un efect mai puternic decât una singură. Medicamentele placebo frumos colorate, de dimensiuni mari, ameliorează mai mult sănătatea pacienţilor, decât cele mici, albe.

De asemenea, în chirurgie efectul placebo se face simţit. O echipă de psihologi americani de la Universitatea din Denver a demonstrat că şi simpla impresie că au fost suferit o operaţie le poate ameliora starea de sănătate bolnavilor de Parkinson, fiind ştiut că în cazul lor creierul nu produce suficientă dopamină.

Cercetătorii au împărţit bolnavii în două grupe egale. Jumătate dintre pacienţi chiar au suferit o operaţie şi li s-au implantat neuroni pentru a produce dopamină. Restul au fost tăiaţi şi cusuţi la loc. Cercetătorii au ţinut sub observaţie toţi subiecţii timp de un an, iar când au comparat rezultatele celor două grupuri au constatat cu surprindere că erau aproape la fel!

În anul 2002 rezultatele unui studiu pe pacienţi ce sufereau de osteoartrită au şocat lumea medicală. Unii pacienţi au suferit false operaţii: au fost anesteziaţi şi li s-a făcut numai o incizie, fără a suferi operaţia în sine. Surprinzător s-a aflat că bolnavii care au avut parte de operaţia-placebo au beneficiat de o reducere mai mare a durerii provocate de artrită decât pacienţii cărora li s-a făcut operaţia. Pacienţii ambelor categorii şi-au îmbunătăţit funcţia articulară.

Ce se întâmplă în creierul pacienţilor?

Încrederea în doctor şi gândirea pozitivă schimbă în bine starea de spirit a pacienţilor şi reuşesc să determine organismul să sufere transformări reale, care să aibă un efect benefic. Când se observă efectul placebo, în zona din creier denumită nucleus accumbens, asociată cu bucuria şi cu recompensele, creşte spectaculos cantitatea de dopamină.

Oamenii de ştiinţă americani de la Universitatea din Michigan au demonstrat primii că gândul la un medicament e suficient pentru a determina organismul să elibereze endorfine, analgezicele sale naturale.

O echipă de cercetători germani a descoperit că atunci când se ţine sub control durerea, efectul placebo provoacă o serie de reacţii în lanţ în zona cerebrală cel mai strâns conectată cu măduva spinării. Când se administrează un medicament-placebo, intră în acţiune o serie de mecanisme complexe, care influenţează reacţia la durere.

Nu efectul placebo e miraculos, ci creierul omenesc 

Pentru cei grav bolnavi, aşa cum a fost şi domnul Wright, un american bolnav de cancer limfatic, doctorii pot epuiza toate formele standard de tratament şi să nu aibă rezultat. Tumorile lui din gât, torace şi abdomen se exindeau, iar decesul părea a fi foarte aproape. În disperare de cauză, oncologii i-au spus domnului Wright că îl vor trata cu un nou medicament revoluţionar anticancer.

Ei bine, după câteva luni, pacientul s-a însănătoşit şi a fost externat. Dar, peste puţină vreme, domnul Wright a aflat că doctoriii îl minţiseră cu neruşinare, iar medicamentul cu care îl trataseră nu avea nicio substanţă care l-ar fi putut vindeca. Astfel că, în câteva zile, domnul Wright a decedat. Şi beneficiul adus de medicamentul-placebo, şi efectele secundare sunt exclusiv efectul gândirii umane. Efectul negativ poartă numele de nocebo. De asta s-a stins domnul Wright.

Comments

comments