În sufragerie, pe un perete, există fotografia de nuntă a părinților mei. Tata are un aer impunător, de parcă mi-ar spune: „Așa se face, băiete”. Mama are un zâmbet parcă ușor resemnat: „Am facut-o și pe asta”. Mă întreb câte rochii de mireasă a probat. Nu prea multe, n-au fost niște oameni avuți. Tata mi-a zis odată: „Când am luat-o, mama ta era cea mai frumoasă fată din cartier”. Așa cum și-a ales mireasa, a ales și un fotograf de nuntă: cu dragoste…
Între un fotograf de nuntă și subiectul pozelor sale trebuie să se nascș un sentiment asemănător dragostei, încrederea. Ieri, acea poza de pe perete a constituit un imbold pentru mine: m-am apucat să fac ordine în bibliotecă. Printre multe altele, acolo țin și albumele cu poze.
Am deschis un album undeva, la jumătate. Într-o fotografie, eram toți trei la Lacul Roșu, un copil încadrat de părinți. Tot cu ei, eram fotografiat la Sovata. Acum, în Sovata nu mai oprește trenul, de parcă ar fi ștearsă de pe hartă! Ori, e și acum o stațiune balneo-climaterică vestită pentru proprietățile curative ale izvoarelor de aici. Pozele sunt vechi, alb-negru, dar îmi provoacă multe sentimente. Cele mai pregnante dintre ele sunt curiozitatea și nostalgia.
Desigur, am dat și de fotografiile de nuntă ale părinților mei. Totul era desuet și mă întrebam cine o fi fost acel fotograf la care au apelat și cum ar fi fost îmbracați în ziua de azi, pentru un astfel de eveniment.
Astăzi, poate ar fi apelat chiar la un fotograf și cameraman profesionist, probabil cel mai bun specialist de acest gen din cartierul lor. Acesta, cu siguranță, ar fi fost un artist foto ieftin și bun, oricât de ciudat ar suna alăturarea acestor care să-l ajute să realizeze o peliculă video și fotografii artistice de cea mai bună calitate.
Da, tata ar fi dat căutare pe Google fotograf de nuntă și ar fi găsit serviciile unui astfel de fotograf autorizat pe un site cu informații utile pentru cei care doresc servicii foto video. Mi-ar fi plăcut s-o văd pe mama împingandu-l de la spate, spunându-i:
– Intră pe internet și ia de acolo cel mai bun fotograf de nuntă din București! Doar o dată în viață mă mărit și trebuie să avem parte de fotografii de calitate și de un film al nunții pe măsură. Și să ne facă rost de muzică, de un DJ, ceva…
Muzica de azi ar fi fost pe gustul mai multor nuntași. La nunta fratelui ei cântase vestitul lăutar Fărîmiță Lambru, dar un DJ de azi, cu aparatura modernă, s-ar fi descurcat și mai bine. Probabil că mama ar fi ținut ca ședința foto să dureze cel puțin două ore, ca să fie sigură că va ieși bine. Și l-ar fi rugat pe preot să-i permită fotografului lor să realizeze cât mai mai multe instantanee din casa Domnului. În fond, biserica nu-i a lui, nu el e stăpân acolo, ci Dumnezeu. Și e ridicată nu pentru preot, ci pentru enoriași. Sigur, o contribuție pecuniară pentru biserică l-ar fi sensibilizat pe preot…
Mama ar fi avut de unde alege rochia viselor ei de fecioară, o ținută vaporoasă, sprințară, care ar fi făcut-o să pară că plutește. Sau, poate, o rochie de mireasă cu totul altfel, mai plină, trufașă, care ar fi făcut-o să pară o regină. Oricum, ar fi ținut ca ședința foto video să iasă cât mai bine.
Cu siguranță, tata a luat foarte în serios ședința acelui fotograf, realizată cu mijloacele modeste de atunci. Nu știu cât i-au costat pe ai mei nunta lor, dar azi, numai pentru specialistul foto și video ar trebui să aiba 800-900 de euro.
Nu stiu daca mama și-ar fi cumpărat o rochie de mireasă prin internet, fără s-o atingă, și ar fi plătit-o cu cardul, cum se întâmplă acum. De neînchipuit! Sau, parcă poți să știi? Părinții mei m-au mai surprins în câteva rânduri.
Peste tot vad numai “fotograf de nunta”. Ce are acest fotograf special fata de alti zeci care fac aceeași chestie? Nu contest calitatile lui, insa ce-l face pe el special, ce-l evidentiaza fata de ceilalti?
Ca sunt cu totii speciali pana ajungi in ziua aia in care vrei sa fie totul perfect. si se alege praful. Iti dau pozele, albumele si filmarile dupa jumatate de an si observi cat de prost sunt facute. Pentru ca un fotograf profesionist cu adevarat nu se duce sa faca poze la Gorgel și Ileana in ziua nuntii…
Un fotograf profesionist ar trebui sa pozeze alte chestii interesante si de aratat lumii. Insa na, si el trebuie sa manace si nu-i pica in fiecare zi in mana un contract cu National Geographic, de exemplu…
Spre sfârșit, ți-a picat fisa: orice om trebuie să-și plătească facturile, iar pentru asta trebuie să muncească orice, oriunde. Așa sunt mii de pictori români, care sunt obligați să devină zugravi pentru a supraviețui. Pe vremuri, nobilii comandau să li se facă portretul. Astăzi, nu știu vreun parlamentar care să facă asta.
Și apoi nu văd nimic înjositor să faci filme și fotografii la evenimente speciale. Și, ca să ți se solicite tocmai ție servicii de acest gen, înseamnă că ești foarte bun în meseria asta. Munca nu-i ușoară, dar e bine plătită. Însă costă foarte mult aparatura, fiindcă ies pe piață tot felul de alte lucruri mai bune și trebuie să ții pasul. Iar pentru a face poze artistice, trebuie să fii artist. Iar un fotograf care lucrează pentru National Geographic e și el foarte bun în meseria lui, dar el nu-i obligat să lucreze cu oameni decât rareori. Și nu știu vreun român care să facă asta.
Insa nu mi-ai raspuns la intrebare. Ce-l face pe acest fotograf mai cu mot fata de altii care ofera aceleasi servicii, la acelasi pret?
Uita-te la calitatea instantaneelor luate de el! Vezi compoziția, proporțiile, știința de a surprinde momentele cele mai spectaculoase și te lămurești. Ceea ce face el e artă, iar asta îmi este de ajuns.
De-as fi avut si eu la nunta un fotograf ca acesta, ce bine ar fi fost!
Asa m-am lasat pe mana prietenilor care au facut niste poze de toata jena. Abia am ales vreo 5-6 cu care ma laud.