De-o vreme încoace, în fiecare dimineaţă sunt trezit de sunetele melodioase ale unui picamăr necăjit rău. Vă daţi seama cu ce bucurie matinală mă dau jos din pat ca să închid geamul. Las ferestrele deschise peste noapte, dar termometrul e înţepenit la 30 de grade Celsius. Când voiam să scap cât de cât de trilurile picamărului, închizând ferestrele, văd o trupă de comando care a luat cu asalt bordurile trotuarului. Ura! S-a reluat Operaţiunea Bordura!

Trupa e formată din omul cu picamărul supărat nevoie mare, un băietan care dă cu lopata în urma lui şi alţi 4-5 vlăjgani care supraveghează lucrările. Armele lor, lopeţile şi târnăcoapele, se odihnesc la umbră deasă. Trântesc geamul de bucurie şi mă lungesc în pat. Încerc să-mi aduc aminte ce visam. Aş! Barem să adorm la loc, să am alt vis. Dar picamărul sună zglobiu. Mă întorc pe partea cealaltă, însă picamărul nu slăbeşte deloc. E supărat pe tot cartierul, vrea neapărat să-l vadă în picioare. Şi-i reuşeste în fiecare dimineaţă…

România e ţara paradoxurilor. N-avem drumuri, dar avem borduri, să ne trăiască! Ce trebuie să facă bordura? Teoretic, ar trebui să mărginească trotuarele, să le delimiteze de partea carosabilă a străzilor. Cel care a lansat Operaţiunea Bordura în Bucureşti, pare a fi fostul primar general, Adriean Videanu.

Nu ştiu precis dacă Domniei Sale îi putem atribui paternitatea acestei mari invenţii, fiindcă, aşa cum spuneau vechii romani, tatăl e cel mai nesigur. Mama bordurii în Capitală e Primăria Bucureştiului, barem asta se ştie sigur. Oricum, Videanu e campionul absolut la borduri. Nu ştim ce şi-a băgat domnia sa în Primărie (doar presupunem), dar s-au născut borduri. Desigur, pe hârtie. Cu bordurile fizice e mai complicat. Le-a adus barza tocmai din China, prin anul de graţie 2007. Videanu zicea că rezistă 7 ani fără probleme.

Nu s-a putut proba adevărul spuselor sale, fiindcă după doar doi ani, noul primar general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a hotărât că trebuie schimbate din nou bordurile, fiindcă nu se potriveau cu restul peisajului citadin, vezi bine. Trebuia unele făcute din piatră, nu din beton. Alţi bani, altă distracţie. Nici n-au fost scumpe, un flecuşteţ de câteva milioane de euro. După alţi doi ani, cine credeţi că se afla în centrul Operaţiunii Bordura? Desigur, campionul nostru, cu care ne mândrim, domnul Videanu, prin una dintre firmele Domniei Sale.

Habar n-avem cât ar fi trebuit să ţină noile borduri, dar se schimbă din nou. De ce? Fiindcă aşa trebuie! Desigur, pe banii noştri, că doar noi le călcăm în picioare şi, bag sama, se şifonează tare repede, de trebuie mereu înlocuite. Nu văd nicio deosebire între cele vechi şi astea noi. Se sparge doar betonul care unesc blocurile ce formează bordura. Uite aşa se naşte noul Bucureşti, prin cezariană.

Curvele fac de zor trotuarul, iar Primăria, bordurile. Diviziunea muncii funcţionează perfect, în deplină armonie. Şi unele, şi celelalte ne îmbolnăvesc. Bine, bine, totuşi cine face drumurile? Dacă aflaţi, spuneţi-mi şi mie.

Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

Comments

comments