Îmi pare rău, dar ceea ce v-am prevenit acum câteva zile, văd că deja se întâmplă. V-am spus că o să ne dăm în cap unii altora. Bâta a devenit deja argumentul forte al românilor. Cetăţenii şi-au pierdut cumpătul şi busola. Nu ştiu în cine să lovească, aşa că au început să se bată între ei. Guvernul şi televiziunile ne-au învrăjbit. Televiziunile sunt plătite de guvernanţi să tot dea o reclamă devenită slogan printre politicieni. Cică proiectul Roşia Montană aduce mii de locuri de muncă şi-i scoate pe mineri din foame, iar câinii trebuie ucişi.

Cineva constata că trebuie să ne ţinem copiii în lesă, în timp de câinii vagabonzi sunt în libertate. Aşa este. Copilul acela de 4 ani care a căzut pradă câinilor sălbăticiţi de foame ar fi trebuit ţinut în lesă de bunică-sa. Vezi bine, ea e vinovată. Şi nu numai ea, ci şi părinţii lui, care uite cum defilează la orice manifestaţie care cere uciderea câinilor. Oare ce interes au? Da, familia copilului mort e de vină. Şi, bineînţeles, câinii vagabonzi deveniţi fiare. Acum trebuie să-i ucidem. Pe câini, nu pe membrii familiei îndoliate.

Dar şi copilul ăla, de ce n-a stat el locului? Ce i-a trebuit să intre pe o proprietate privată? Mai avem puţin şi spunem că, în cele din urmă, el e vinovat că a murit. Şi ăla cu proprietatea privată, de ce n-a hrănit câinii vagabonzi aciuaţi acolo? Şi uite ce scriu nenorociţii ăştia pe blogurile lor, că să scăpăm de câinii comunitari. Şi adică ar vrea să vadă stive de cadavre de sute, mii de câini?! Cum îi mai rabdă pământul?

Am primit de la o femeie de mai multe ori acelaşi mesaj, însoţit de fotografia unor câini morţi etalaţi ca trofeele vânătoreşti. Cică s-ar fi întâmplat „azi în Craiova”. Asta, fiindcă am avut curajul să-mi exprim opinia. Într-un articol anterior scrisesem că guvernul îţi dă de ales între a trăi ori copiii, ori câinii vagabonzi şi că, într-un astfel de caz, dacă nu se poate să trăiască şi unii, şi ceilalţi, prefer să fie pruncii în viaţă.

Dacă se uita la titulatura blogului meu, ar fi trebuit să-i treacă prin cap că sunt iubitor de câini. I-am spus că îmi face rău imaginea aia, cu câinii ucişi, dar aş fi fost oripilat dacă, în locul câinilor, erau nişte copii. Şi am menţionat că-i înţeleg furia, dar şi-a îndreptat-o spre persoana nepotrivită. Astăzi mi-a mai trimis o dată acelaşi mesaj, însoţit de aceeaşi poză oribilă. Cred că o s-o facă până la adânci bătrâneţi. Fiindcă, vezi bine, am o opinie contrară cu a ei.

În acelaşi articol, spusesem clar că de vină sunt politicienii, care au permis să se ajungă la o astfel de situaţie, fiindcă în peste 20 de ani, n-au rezolvat problema. Cum s-au descurcaţi alţii cu ai lor câini comunitari? Ei bine, probabil că au avut grijă ca aceştia să nu se înmulţumească necontrolat. Habar n-am cum şi n-am nici mijloacele să aflu şi să aplic metoda de import. Dar sunt sigur că n-au recurs la un genocid canin, fiindcă sunt sănătoşi la cap. Nu ca acele bestii de la noi care i-au dat foc unui căţeluş şi se distrau pe seama chinurilor lui. Doamne, ce minţi bolnave!

Problema se pune greşit. N-ar trebui să alegem ori, ori. Şi n-ar trebui să alegem, de fapt, când în lege scrie clar că acei câini care sunt periculoşi vor fi eutanasiaţi. Bun, de aici la generalizare e un singur pas. Care a şi fost făcut, din moment ce se cere uciderea tuturor câinilor.

Reiterez ideea. Habar n-am ce ar trebui făcut cu ei, dar un genocid canin mi se pare inacceptabil într-o ţară care face parte din Uniunea Europeană. Sunt de acord să fie eutanasiate exemplarele bătrâne şi bolnave. Ceilalţi câini, în primul rând, trebuie vaccinaţi, astfel încât să nu se mai înmulţească. Dar nu trebuie să-mi bat eu capul, ci politicienii vor fi nevoiţi să rezolve problema.

Tot aleşii noştri promiteau înainte de alegeri să respingă proiectul Roşia Montană, să evalueze corect protejarea mediului şi a interesului naţional, precum şi combaterea corupţiei politice. Şi acum, ce fac ei pentru că i-am crezut şi i-am votat?

Exact pe dos: cianurile folosite în exploatarea zăcămintelor vor otrăvi mediul şi toate vietăţile, nu-i în interesul României să ne dăm bogăţiile pe mâna străinilor, dar e în interesul politicienilor corupţi, care tot fac propagandă acestui proiect care presupune jefuirea avuţiei naţionale.

Nu sunt împotriva înfiinţării a mii de noi locuri de muncă, cum se laudă aleşii că vor face, ci împotriva otrăvirii mediului. Există alte metode, mai scumpe, e drept, de exploatare a zăcămintelor. Poate există bani europeni care să fie folosiţi în acest scop, nu ştiu. Sau ar trebui să procurăm tehnolologia necesară exploatării bogăţiilor subsolului, ca s-o facem noi, fără a le da altora în exploatare.

Este inacceptabil ca România să primescă doar o fărâmă din aurul şi argintul extras, iar grosul să le revină unor străini. Iar celelalte metale extrase, care se pare că sunt de patru ori mai valoroase, trebuie să rămână în ţară, nu să le ia gratis aceiaşi străini. Acceptarea actualului proiect, îmi pute a trădare de ţară, pentru interesul personal al unora. Corectitudinea înseamnă transparenţă. Dar nu-i nimic transparent, ori asta înseamnă că nimic nu-i corect.

Nu sunt atras de politică, m-am lămurit de multă vreme că toţi politicienii mint şi manipulează fiindcă au interese economice personale şi, cel mai adesea, oneroase. Şi nu degeaba clasa politică românească este privită ca fiind printre cele mai corupte din lume.

Comments

comments