Dragă prietene,
Cum ai aflat, Viktor Pontá a fost primit în ţara vecină şi prietenă, Transilvania, mai precis în capitala acestui stat, Harghita, pentru a comemora cu demnitate uciderea a 200 de secui de către trupele austro-ungare şi ţariste, în anul 1849. Bineînţeles, aşa cum îi şade bine unui oaspete drag, domnul Viktor Pontá a fost primit, de către autorităţile locale de etnie maghiară, cu imnul de stat al ţării sale, Ungaria, pe care acesta l-a ascultat cu pioşenie.
Poţi fi sigur că o mulţime de cârcotaşi îl vor critica pe valorosul om stat că n-a cerut arborarea fără întârziere a steagului secuiesc. De altfel, se ştie cât de sensibil este înaltul oaspete ungur (1,92 metri în picioare) la oful tuturor secuilor. De altfel, întreaga suflare maghiaro-secuiască aşteaptă cu nerăbdare ca, în sfârşit, marea noastră speranţă, onoratul domn Viktor Pontá, să recunoască oficial graniţele Ţinutului Secuiesc, ca să încapă între ele toţi cei 300 de secui.
Ştiu că tu, un maghiar patriot ca şi mine, eşti convins că, ajungând preşedinte, domnul Viktor Pontá va fi bucuros să aprobe unirea Transilvaniei autonome (cu Ţinutul Secuiesc, cu tot) cu patria noastră mumă, Ungaria. Şi, fie vorba între noi, aşa cum am convenit amândoi că ar fi bine pentru Europa şi întreaga lume, tragem nădejde că domnul Viktor Pontá va face toate diligenţele necesare pentru alipirea Austriei la Ungaria Mare şi la reconstituirea imperiului austro-ungar.
Este de la sine înţeles că împărat va fi uns Majestatea Sa, Pontá I, prieten de nădejde al ţarului Rusiei vecine, Vladimir Putin (că tot au aceleaşi iniţiale), pe care îl va ajuta să refacă Uniunea Sovietică, ducând muncă de lămurire cu România, Moldova şi Bulgaria, că pe ceilalţi îi va lămuri tătucul singur, aşa cum a făcut-o cu Ucraina. Ştim bine cât de pricepuţi sunt amândoi să tragă: Pontá, sforile, iar Putin, cu rachetele.
Nu-ţi pot reda în cuvinte cu câtă bucurie a fost întâmpinat domnul Viktor Pontá de maghiarii din Transilvania. Ştii bine că acum, spre mulţumirea noastră, a ungurilor, prefect al Harghitei este un patriot de-al nostru maghiar, aşa cum este firesc. Şi asta datorită domnului Viktor Pontá, slăvit fie-i numele!
Cu această ocazie, iubitului oaspete ungur i s-a reamintit de către prietenii şi aliaţii săi din UDMR că legile vechi, româneşti, nu sunt bune, nu sunt corecte faţă de comunitatea maghiară şi trebuie schimbate cu altele, favorabile maghiarilor transilvăneni, ca să ne simţim şi noi cetăţeni de rangul întâi în această ţară, aşa cum încă se mai simt şi cetăţenii de etnie română, dar sperăm că pentru nu mult timp.
Desigur, domnului Viktor Pontá nu i se pune sula în coaste, ca unui vechi coleg de partid, Ion Iliescu. Acum n-are loc de întors, că vin alegerile prezidenţiale şi nu cadrează să facă vreo mişcare, dar stai să ajungă preşedinte! Şi precis ajunge, că-i ungur de-al nostru, catolic pur-sânge, aşa că-l vor vota toţi maghiarii. Numai ei. Dar, cine ştie, poate atrage şi ceva români mai naivi ori uşor de cumpărat sau manevrat, fiindcă ştie să promită, că nu-l costă nimic.
În încheiere, prietene, să ştii că a fost bine şi frumos la Hargita, în Tranylvania, împreună cu Viktor Pontá, şi te asigur de întreaga mea preţuire. Te rog să mă ierţi că ţi-am scris în limba română, atât de nefirească pe aceste meleaguri, dar vreau să se ştie că în ţara asta există şi un patriot maghiar care ştie bine româneşte şi de asta merităm un ministru la Cultură.
Csókollak!
Prezentul articol este un pamflet şi va fi tratat ca atare.
