Astăzi am cumpărat un cozonac din drumul meu. Îmi amintisem de bunica şi mai mereu îmi lasă gura apă în astfel de momente, fiindcă adesea mi-o imaginez în bucătărie, gătind. Speram să simt deliciul din copilărie. Aşteptările mele au fost înşelate cu cruzime. Bunica punea în cocă rahat, cacao, nucă, stafide şi cozonacii aveau un gust unic. Îi cocea într-un cuptor pe gaz vechi şi deşelat. Ah, dacă ar vedea bunica ce cuptoare sunt azi pe piaţă!
Când făcea renumiţii ei cozonaci, în bucătărie era o căldură sufocantă. Coca era turnată în forme, dar bunica aştepta „să crească”. Punea în cocă drojdie de bere proaspătă. Şi, într-adevăr, coca se umfla, iar uneori se revărsa din tavă. După ce toate formele erau pregătite pentru a fi băgate la cuptor, bunica le ungea, cu o pană de gâscă, cu ou bătut bine, astfel încât crusta căpăta un luciu deosebit.
Ţinea tăvile în cuptor absolut ochiometric, niciodată n-am înţeles cum ştia că e timpul să le scoată. E drept, o singură dată deschidea uşa cuptorului şi înfigea un pai lung în cozonaci. „Aşa aflu cât trebuie să mai stea în cuptor. Uite, vezi, pe pai nu s-a lipit nimic din compoziţie, ceea ce înseamnă că nu sunt cruzi şi trebuie să-i mai ţin doar un pic la copt”, îmi explica ea. Când îi scotea din cuptor, cozonacii rămâneau în forme până se răcoreau puţin. „Ai puţină răbdare! Dacă îi tai fiind fierbinţi, coca redevine crudă.”
Mă rog, erau nişte secrete culinare bătrâneşti pe care azi puţine gospodine le mai ştiu. În ciuda preparatelor ei culinare cu un gust absolut incredibil, bunica se plângea de aragazul cu trei ochiuri pe care îl aveam. Mai ales cuptorul o nemulţumea. Şi totuşi, multe mâncăruri le făcea la cuptor, cum ar fi cele preferate de mine, raţă pe varză călită şi sarmale.
Sigur, vechiul ei aragaz a ajuns la fiare vechi. A fost înlocuit de două ori până acum, de fiecare dată, aragazurile fiind alimentate cu gaze. Dar de o vreme încoace m-a tot bătut gândul să refac toată bucătăria şi să înlocuiesc unele aparate electrocasnice. De exemplu, am început să mă uit după nişte produse electrocasnice. Am văzut ce există pe piaţă şi m-au atras nişte cuptoare moderne.
Funcţionează cu energie electrică şi sunt foarte deştepte. Au aprindere electrică, le poţi programa la ce oră să pornescă rotisorul, de exemplu, la ce temperatură să funcţioneze şi când să se oprească, astfel încât puiul să fie numai bun de mâncat când ajungi acasă. Mai mult, producătorul s-a gândit şi la manichiura gospodinelor, cuptoarele având autocurăţare pirolitică. Consumul de energie electrică este mic, conform clasei A. Nici nu concepeam să nu-l cumpăr.
Şi, dacă m-am oprit asupra acestui producător, care e atât de atent la nevoile gospodinelor, am cumpărat o plită cu 4 arzătoare pe gaz, din inox, cu aprindere electrică, dar şi o hotă incorporabilă cu două motoare şi trei trepte de viteză, acestea fiind absolut indispensabile într-o bucătărie modernă.
Când toate electrocasnicele au fost montate, soţia mea s-a apropiat încetişor de cuptor, cu un soi de respect, parcă, a zâmbit larg şi mi-a spus că, într-o astfel de bucătărie, numai de drag va face de mâncare. N-are ea experienţa bunicii mele, dar găteşte cu dragoste şi asta se cunoaşte. Iubirea e atât de dulce! Tare aş vrea s-o vadă bunica şi, nu fiindcă ar avea neapărat nevoie, dar să-i dea unele sfaturi, aşa, ca între gospodine.
Dac-ar vedea bunica Electrolux-ul electric si incorporabil (articolul trebuie sa-i cante in struna lui Ariston, dar comentariile sunt – banuiesc – libere de cenzura, nu>?) si-ar rade in barba, sigura ca niciun un super-cuptor din lume nu va putea echivala vatra ei de la tara.
Poate bunica ta. A mea era din Bucureşti.
Dar s-ar putea să ai dreptate.
Si tu? Si eu tot cu bunica am lucrat 🙂
N-am ştiut, dar e normal: marile spirite gândesc la fel… 🙂
Exact la asta m-am gandit atunci cand am navigat la tine 🙂
Mintile mari gandesc la fel. Jur ca exact la asta m-am gandit. 100 de puncte-ti doresc.
Desi, vezi si tu cum sta treaba cu judecarea articolelor scrise de mintile mari. Note in relatie uneori invers proportionala cu marimea mintii 🙂
Hemingway ar fi fost codaş. Mi-a trecut prin cap o năzdrăvănie: la o probă să iau un text din opera unui scriitor celebru. Şi să vezi cum ia 70 de puncte! Bărbaţii au un alt fel de a scrie decât femeile, iar concursul este pentru adolescente. Acestea au scrierile bine punctate, fiindcă jurizarea e făcută de femei. Acolo unde jurizarea e făcută de bărbaţi, avem şanse să primim un punctaj mare. Dar asta se întâmplă rar. Eu am intrat în concursul ăsta cu speranţa că voi învăţa ceva, crezând că se cer advertoriale. Primele materiale le-am scris ca pe advertoriale, ca un profesionist. Habar n-aveam că se cer compuneri ca la clasa a VII-a. Ăsta-i nivelul jurizării, nu al participanţilor. Dar m-am uitat pe articolele unui băiat care a primit punctaje mari. Scrie ca o adolescentă. Nici alte articole de-ale lui nu-mi spun nimic. Dar NIMIC! Nu se pot citi, fiindcă sunt fade, fără miez, nu-ţi transmit nimic. Ei bine, aşa ceva se caută. Şi atâta timp cât se va lăsa pe mâna sponsorilor jurizarea, va exista discrepanţa asta dintre valoarea articolelor şi punctajul primit. Îmi pare rău, e pierdere de timp. Din păcate, şi celelalte concursuri de gen suferă de aceleaşi carenţe. Când jurizarea va fi făcută de cineva care n-are legătură cu sponsorii, lucrurile vor intra în normal. Până atunci, vor fi premiaţi bloggeri cu Page Rank mic, insignifiaţi în blogosferă, cu puţini cititori. Rare cazurile când regula asta nu se va aplica. Şi asta se întâmplă cu unele femei, care se pot întoarce la scriitura lor din timpul şcolii generale şi a liceului, anii mici. Bravo lor că se pot adapta la gustul îndoielnic al jurizării. Asta îmi aminteşte de faptul că Chaplin a participat la un concurs de imitatori ai lui Charlot şi a ieşit pe locul trei!
Haha, buna ideea. Dar si eu, la fel ca tine cred ca ai sa te procopsesti cu un 60. Pentru ca, nu-i asa, nu ai scris cu esenta si nici cu har.
Hemingway? Facem pariu ca 70% dintre cei care jurizeaza nici n-au auzit de el, iar 20% cred ca este scuptor? 🙂
De curiozitate. Cat ai luat la proba asta?
Acum referitor la cuptoarele la care li se aduc laude…mi-e teama c-am sa mor si nu voi folosi vreunul. Avem un aragaz de vreo 20 de ani si acum cativa ani, cand ne-am racordat la gaze, era o ocazie sa-l schimbam. N-am facut-o fiindca are un cuptor care coace foarte bine.
Încă nu s-au acordat notele. La cel cu coşurile am primit 89 de puncte. Cel mai bine punctate au fost probele jurizate de bărbaţi: ştampile – 95 p., genti Reeja (proba de umor) – 96 p.
Acolo unde jurizează femeile, e durere. Toate vor compuneri făcute de adolescente cu pretenţii. Nu pot nici măcar să citesc, dar să scriu aşa ceva! De altfel, întregul concurs este pentru adolescente, iar jurizarea e făcută de câte o femeie care a citit două cărţi în viaţa ei, abecedarul şi cartea de telefon. Asta e în general, fiindcă nu pot acuza pe toată lumea dintre cei ce dau note că a citit două cărţi…
Dacă este o femeie cea care va da note şi va citi ce am scris în comentarii, poate fi vai şi amar. Cred că mă împuşcă şi mă mai şi elimină din concurs…
:)) Sper sa nu te impuste. De eliminat…ti-ar face un bine. :))
Da, dar dacă mă împuşcă, poate le face altora un bine…