Bine v-am regăsit! Ne-am mai apropiat cu o săptămână de sfârşitul anului şi a apărut soarele şi pe strada mea. Numai la propriu! Nişte jurnalişti spuneau că noi, bucureştenii, nu mai avem lumină solară de o lună, fiindcă nu se mai vede soarele. Gogomănie mai mare n-am auzit decât la guvernanţi. Apropo, sunt aceiaşi. N-au reuşit să facă bugetul pentru anul viitor, vineri la prânz, cum promisese şeful lor, Ponta. Abia mai pe seară. Totuşi, mai sunt probleme, fiindcă durează ceva până să fie aprobat de parlamentari. Italienii ne arată cum e cu democraţia: e grevă generală. În 54 de oraşe lumea e în stradă şi cere demisia guvernului. Aşa se face.
Dar, sincer, când vine vorba de guvernanţi, mă apucă plictiseala. Însă ca în fiecare weekend, mi-am propus să încerc să vă amuz. Dacă săptămâna trecută v-am arătat ce daruri a adus Moş Nicolae pentru menajerie, astăzi vă prezint câteva animale somnoroase.
A fost odată un motan, care avea nişte cizme roşii…
Adulţii ăştia niciodată nu mă ascultă!
Am auzit că luăm bacul, dacă stăm cu burta pe carte!
Arde?! Şi de ce mă deranjezi?!
Cică să nu amesteci băuturile! Prostii!
Cine ar mânca un sandviş cu pisici?!
Cred că ne mai trebuie ajutoare din România…
Da, iubitule, noi avem blana albă, iar unul dintre pui, nu. Şi care-i problema?
Dacă ar creşte câinele ăsta mai repede, aş dormi mai bine!
După ce au rumegat bine, boul şi vaca îşi fac somnul de frumuseţe…
Lucrul pe calculator e cel mai obositor…
Mă trag dintr-un lung şir de acrobaţi…
Nu dorm, cugetul meu e treaz!
Nu înţeleg de ce nu mi s-a dat şi o pernă…
Să nu mă trezeşti până în weekendul următor!
Să nu te apropii de micul meu dejun!
Sper să mă trezească o cană de cafea…
Şi-n somn trebuie să fii cu urechile ciulite!
Visul unei nopţi de iarnă…
– Vrei să-ţi spun ceva? – Ah, nu suport veştile proaste!
