Atunci când partenera mea şi cu mine am strâns suficienţi bani pentru a ne cumpăra o locuinţă numai a noastră, am fost fericiţi. Iar după ce, în sfârşit, am reuşit s-o luăm în rate, am fost extaziaţi. E adevărat, este numai o biată garsonieră, dar cel mai important lucru îl reprezintă faptul că nora şi soacra nu se mai întâlnesc în aceeaşi bucătărie, iar dacă noi aşa avem poftă, n-avem decât să umblăm goi prin casă. Cu jaluzelele lăsate! Desigur, am păstrat ceva bani şi pentru niscai mobilier. Dar câtă mobilă poate intra într-o garsonieră semidecomandată? Nu destulă, dar mai multă decât ai crede la prima vedere.
Vom plăti câţiva ani ratele la bancă, dar, dacă o să avem noroc, vom fi încă îndeajuns de tineri pentru ca apoi să ne gândim la un apartament cu două camere şi un copil. Sigur, apartamentul îl vom căpăta tot cu ajutorul unei bănci, cu un credit ipotecar, dar pruncul va trebui să fie producţie proprie. Dar până atunci mai e. Am auzit că, pe vremea lui Ceauşescu, toată lumea avea un serviciu. Cu toţii eram nevoiţi să muncim, altfel, eram consideraţi paraziţi.
Acum, cetăţeanii fără un loc de muncă se consideră că n-au avut noroc, iar un timp scurt statul le dă un ajutor social, desigur, insuficient pentru a supravieţui. Şi încă ceva important: pe vremuri, orice om trebuia să aibă un acoperiş deasupra capului. Bineînţeles, locuinţele erau mici, meschine, dar lumea le primea gratis. De altfel, mai mult pentru asta există încă nostalgici ai acelor vremuri. Până nu i-o ucide pensia de mizerie pe care o primesc după o viaţă de muncă.
Îmi amintesc că eram copil şi locuiam patru persoane într-o într-un apartament cu două camere: părinţii mei şi cu mine, dar şi o mătuşă tare dragă mie. Eu dormeam într-un soi de sufragerie, care trecea drept hol de trecere. Sigur, şi părinţii, şi mătuşa, treceau prin “dormitorul” meu. Altfel n-ar fi avut acces în restul apartamentului. Locul era mic. Încăpeau doar o masă, câteva scaune şi o mică bibliotecă.
În condiţiile astea, îmi amintesc că dormeam într-un soi de fotoliu-pat, înghesuit într-un colţ. Noaptea, îl întindeam, ca să mă pot culca. Mai ştiu că, la un moment dat, s-a rupt de la mijloc. A urmat, în locul lui, un recamier, care se putea lărgi. Bineînţeles, camera mea era şi mai neîncăpătoare.
Astăzi, partenera mea şi cu mine trebuie să să ne ducem viaţa într-o mică garsonieră, care ne e şi cameră de zi, şi dormitor. Desigur, piesa principală de mobilier trebuie să fie un pat. Am căutat în multe magazine fizice şi online şi, în cele din urmă, ne-am hotărât că cel mai bun lucru este să ne achiziţionăm un pat rabatabil. Va ocupa mai mult loc numai când ne vom pregăti de culcare. Astfel, în timpul zilei, vom putea avea şi oaspeţi la masă. Ce ziceţi de şmecheria asta?
Super!
Să ştii tu!
Nasol ca trebuie sa faca cineva patul in fiecare zi. Pt ca am citit ca nu e bine sa lucrezi sau sa faci alte chestii decat sa dormi chiar acolo unde ai patul pt ca in timp asta poate afecta somnul. Ma rog, ma gandesc ca in trecut lumea dormea in bucatarie unde era cald, adica aveau ceaunul de mancare pe un foc in mijlocul casei si dormeau in jurul lui sau mai recent aveau lavite asa tot pe langa plita de mancare.Insa in acel trecut lumea era si obisnuita sa nu manance decat 1 data cel mult 2 pe zi, masa principala fiind o supa la cina si pe urma poate o gustare gen fructa la pranz la camp, sau in cazul unor burghezi care nu lucrau agricol, mancau o supa tt la cina si gustarea o luau intr-o pauza dintre 2 reprize de somn pe la ra 1-2 noaptea…ca si programul de somn nu era la fel ca azi si dupa electrificare si dupa aparitia claselor de proletari si burghezi si agricultori mecanizati care lucreaza in ture de 8 (sau 12) ore…am citit ca lumea se culca pe la inserat pe la 7 seara si dormeau vreo 4 ore, pe urma aveau o pauza de gustare si eventual zis rugaciuni sau efectuat indatoriri de socializare conjugala, si pe urma se culcau iar pe la 1 noaptea si mai dormeau inca vreo 4 ore pana in zori de zi…cu agricultorii care poate erau mai obositi apucand uneori si o mica siesta ziua vara la camp, daca lucrau fizic zi lumina.
insa in ultimii cca 200 de ani lumea a inceput incet incet sa fie obligata sa doarma 8 ore, plus sa manace 3 mese pe zi plus 2 gustari…si acum e ff important sa ai patul asa mai izolat, ca sa poti sa-ti indeplinesti obligatiile in mod modern adecvat.