Lucrez într-o firmă în care se folosesc foarte mult calculatorul şi, mai ales, imprimantele. Avem tot ce ne trebuie, nu ne putem plânge, ce-i drept, dar pricipala noastră preocupare este să să avem grijă să nu rămânem fără consumabile. Nu ştiu cum se face, parcă era conspiraţia unor cartuşe. Avem mai multe soiuri şi mărci de imprimante şi, dacă rămânem în pană de toner pentru canon, precis ne trebuie şi cartuşe lexmark sau epson, iar hârtia e pe terminate.
La începutul activităţii mele în această firmă, credeam că este o întâmplare; apoi, că aşa-zisele consumabile, mai ales ticăloasele de cartuşe, uneltesc împotriva mea. Înainte să dezvolt mania pesecuţiei, văzând în oprirea imprimantelor o conspiraţie mişelească, unui coleg cu vechime i s-a făcut milă de mine m-a informat că aşa stau lucrurile de la începutul începutului şi imprimantele n-au tendinţa de a se opri numai în cazul în care lucrează la ele o anumită persoană.
Este o lege nescrisă în contractul de muncă sau în regulamentul de ordine interioară (dacă o fi existând aşa ceva, căci eu nu-mi amintesc să-l fi văzut), care spune că cel care a venit ultimul în firmă trebuie să aibă grijă de cartuşe. Acum eu sunt omul ăsta, supranumit Vânătorul. Costel, a fost până acum Vânătorul, omul cu cartuşe, şi l-am întrebat cam câte luni crede că voi ocupa “funcţia” asta. Costel m-a informat, cu un zâmbet subţire:
– Nu ştiu câte luni, băiete, dar cred că te vei ocupa de cartuşe vreo doi ani şi jumătate, aşa… plus sau minus şase luni.
Bineînţeles, după două zile de la discuţia asta, a trebuit să schimb nişte cartuşe care nu mai puteau fi recuperate. Fostul om cu cartuşe m-a informat că avem calculatoare, dacă am fost atent unde lucrăm. Mai mult, avem şi internet. Concluzia era clară: voi găsi cartuşe pe net.
Ştiam precis că un cartus lexmark 17 trebuie înlocuit, fiindcă şi-a dat obştescul sfârşit chiar în biroul meu. Secretara ştia, desigur, că sunt noul vânător (ce nu ştie secretara, oricare ar fi ea?) şi m-a rugat să-i fac rost de nişte cartuse canon mp250. Asta înseamnă minim 3 cartuşe. Am adăugat pe listă şi nişte hârtie pentru imprimantă, să fie aici, să n-avem probleme. Să se ştie că există un om cu cartuşe, un adevărat vânător.
🙂 Așa bine funcționează legile lui Murphy când vine vorba de o imprimantă, 100 de pagini și un termen de două ore! Și atunci, nu ai ce face decât să respiri adânc, și să rezolvi problema.
Rezolvi, dacă te ţin cartuşul şi nervii…
Mie mi s-a intamplat de multe ori sa raman in pana cu imprimanta atunci cand aveam cea mai mare nevoie. Binenteles din cauza cartusului :d
Păi să nu-ţi vină să-l împuşti pe producător chiar cu cartuşul ăla?
Cu articolul asta mi-ai adus aminte ca imprimanta mea nu mai porneste deloc si trebuia,acum vreo doua luni, sa vad ce are :D.
Probabil, alimentarea e de vină.