Am un nepot, Cornel, care joacă fotbal la juniorii unei echipe bucureştene. Din păcate, are nişte deficienţe de vedere şi e nevoit să poarte tot timpul ochelari. Ne prea se împacă ochelarii cu sportul în general, dar cu atât mai puţin cu fotbalul sau un sport de contact, cum ar fi lupte, karate, judo etc., deși copiii pot practica orice sport.
Ochelarii n-ar fi deranjanţi la şah, să zicem. Dar cum să joci o minge cu capul, cu ochelarii pe nas? Problema a rezolvat-o un cabinet de optică medicală. Ei bine, habar n-aveam că există ochelari de vedere speciali pentru sportivi.
Acum, fiul verişoarei mele joacă fotbal fără nicio problemă. Poartă nişte lentile zilnice. Practic, seara, la culcare, după ce le-a purtat o zi întreagă, le aruncă la gunoi şi a doua zi foloseşte altă pereche. Aşa i-a recomandat oculistul. Dar dacă nu practica sport, putea purta lentile de contact medicale cu o durată mai mare de folosire, o săptămână, o lună sau chiar un an.
Corneluş e mai cochet din fire şi a întrebat-o pe maică-sa dacă poate avea ochi albaştri. Verişoara mea s-a gândit o clipă şi i-a răspuns că trebuie să-l întrebe pe oculist dacă poate purta lentile de contact colorate. Sigur că poate! Numai că acestea nu au dioptrii, aşa că micul nostru fotbalist a rămas cu ochi căprui…
