Când mă uit în jur, observ prostia în habitatul său natural. Ţara geme de oameni inteligenți care n-au nicio șansă de afirmare, fiindcă sunt sufocați de masele inepte, a căror prostie uimește. Sunt unul dintre personajele scenei umane românești care, de multe ori, se îmbată cu apă rece, atunci când e vorba despre capacitatea omenească de percepere a realității și de potențialul real al cetățeanului. Veţi vedea cum să fii îndeajuns de prost încât să devii şef.
Iată o scurtă poveste, în care eroul este Spânul, parcă prostit de suflul modernităţii, iar antieroul este tânărul Făt-Frumos (a nu se face confuzia cu vestitul crai de Dorobanţi). Povestea începe cam așa: a fost odată o fată proaspăt ieșită de pe băncile universitare, care şi-a încercat norocul în câmpul muncii. Ca o imensă jignire la tendinţa actuală de ocupare a unui loc de muncă pe principiul „mă cunoşti, te cunosc, de mâine începi lucrul”, Măria a fost acceptată fară a cunoaşte pe nimeni, adică fără să aibă trusa de pile la ea.
„Ce bine! Ştiam eu că mai există loc sub soare şi pentru cei care nu au trusa de prim-ajutor în spate”, gândea Măria. Din păcate, degeaba ai cu ce, dacă nu ai cu cine. Anticipăm sfârşitul, totuşi, experienţa trăită de ea a fost constructivă, micile impedimente fiind măştile de şefi sub care se ascundea o prostie nemărginită.
România pare a fi raiul proștilor. Se ştie că există tendinţa de nestăvilit de a ocupa un post mai înalt decât competenţa ta. În fiecare zi trăim nefastul moment de a-i da socoteală unui şef mediocru, iar umilul tău ego se agaţă de ultimele picături din perfuzia celor cu scaun la cap. Dar să revenim la Măria noastră şi să continuăm cu admirabila sa experienţă în Ţara lui ŞpăGuţă.
Toate bune şi frumoase până în momentul avansării la postul de şef. Ca orice cetăţean cu frica Sfintei Legi, Măria a făcut progrese semnificative. Învaţă asta, învaţă aia, studiază cealaltă, pune-ți la muncă neuronii. Degeaba! Postul a fost adjudecat de un novice. Motivul? Ştie să tacă, să alunge scama înainte să cadă pe augustul veşmânt al marelui boss şi se gudură pe langă membrele inferioare ale acestuia mai ceva ca Grivei. Bietul Grivei! Dacă ar şti el că are stofă de şef…
Avansarea a venit, iar tragicul de-abia acum începe. Angajaţii cu potenţial sunt lezaţi de incompetenţa prostului ajuns şef, marele boss e imposibil de trezit din ameţeala guduratului din jurul său, iar firma promovează doar neprofesionişti, fiindcă proştii îi sprijină pe alţii mai proşti decât ei, care nu reprezintă o ameninţare pentru scaunul lor. Expresia „Binecuvântaţi cei săraci cu duhul” nu a fost niciodată mai adevărată ca acum…
De la ultimul loc de munca mi-am dat demisia din cauza unei sefe mult mai slab pregatita decat mine, care avea uimitoarea putere de a ne tine intr-un permanent stres, de a ne aduce in stare sa o luam razna de nervi. Din pacate, numai patronul nu putea vedea ca duce firma in jos…
Da, chestia asta e general valabilă.
:)) CUNOSC SI EU ACEST SENTIMENT! SE INTAMPLA ADESEA CA CEI CARE SUNT SEFI SA FIE INCOMPETENTI SI SA AJUNGA LA CONDUCERE IN URMA ‘PUPINCURISMELOR’…
Ni s-a întâmplat tuturor, fiindcă aşa-i în România.
Din pacate, este foarte adevarata povestea!
Nu toate poveştile sunt inventate…
Deci Maria cea atoate-stiutoare si atat de muncitoare – nimic, nimic??? Vreau continuare
Bine, pentru tine există o continuare.
Măria s-a măritat cu şeful ei, ca să se răzbune că i-a suflat postul, aşa că i-a făcut viaţa amară.
Continuarea continuării. În cele din urmă, sătul de viaţă, el îşi pune ştreangul de gât, frânghia se rupe, fiindcă şeful era cam trupeş, nişte vecini cheamă ambulanţa şi el scapă cu viaţă. Nemulţumit că nu i-a ieşit planul cu sinuciderea, individul a reclamat la OPC calitatea îndoielnică a frânghiei şi i-a dat în judecată pe vecinii care au chemat Salvarea, inclusiv pe doctorul care l-a tratat, fiindcă s-au băgat în viaţa lui fără să-i ceară permisiunea. Caz real!
Pupincurismul nu e ceva neaparat exclusiv original romanesc. Eu l-am intalnit pe diverse meleaguri si l-am practicat si eu, poate nu ff des, dar l-am practicat, plus de fapt chiar sunt uneori recunoscator ca mi s-a dat ocazia sa il practic fata de persoane cu o igiena si competenta totusi acceptabile. E mai nasol daca trebuie sa pupi funduri chiar jegoase sau incompetente sau lenese, la asa ceva chiar ca nu rezista prea multi, dar nici asta nu este o situatie neaparat tipic romaneasca, cel putin nu din cate am remarcat eu.
Da, e o apucatură general valabilă.
buna expunere
daca e permis, un link catre un alt articol la fel de bun ca acesta
http://acru.ro/ghid-sef/