Atunci când o relaţie se destramă, bărbatul suferă mai mult decât femeia. E îngrozitor să constaţi că, după câţiva ani de convieţuire, partenera te-a părăsit, dorind să trăiască fără tine, câteodată ea neavând vreun amant care s-o determine să facă acest pas. Un bărbat aflat într-o astfel de situaţie va suferi enorm, dar nu va arăta asta nimănui.
El suferă mai intens şi pe termen mai îndelungat decât o femeie părăsită, are insomnii, se gândeşte la moarte, se refugiază în singurătate şi se poate îmbolnăvi mai des. Care sunt motivele acestei stări de lucruri şi cum pot fi depăşite mai uşor despărţirile?
Bărbaţii nu vorbesc despre durerea lor. Dacă are necazuri, o femeie i se va destăinui unei prietene, va plânge pe umărul acesteia şi va căpăta alinare. Spre deosebire de femeie, bărbatul se va exterioriza mult mai puţin, încercând să treacă singur peste situaţie. El nu ajunge prea departe. Într-o astfel de situaţie, un bărbat trebuie să-şi admită tristeţea şi să caute o persoană de încredere în faţa căreia să-şi verse amarul. Plânsul nu-i ruşinos şi îl eliberează de tensiune.
Despărţirea e privită ca o înfrângere personală. Un bărbat vede faptul că a fost părăsit ca pe un eşec personal şi vrea să-şi ascundă înfrângerea, dar urmările sunt mai mereu aceleaşi: decepţia şi agresivitatea. De multe ori, aceste urmări sunt reprimate, dar se transformă în depresie sau dereglări psihosomatice. Într-o astfel de situaţie, bărbatul ar trebui să-şi recunoască mânia pe fosta lui parteneră de viaţă sau pe alte persoane.
Bărbatul părăsit devine delăsător. În vreme ce femeia părăsită abia atunci îşi va îndrepta atenţia asupra aspectului ei exterior, un bărbat nu se va îngriji, va încerca să-şi înece amarul în alcool, va uita să se bărbierească şi să-şi schimbe îmbrăcămintea. În timp, toate aceste lucruri vor duce la pierderea sentimentului valorii personale şi-l vor îndepărta de semeni. Ar trebui ca bărbatul să se îngrijească, indiferent de situaţia în care s-ar afla, să practice un sport care să-l solicite fizic şi să-şi înnoiască garderoba.
Bărbaţii sunt prea pasivi. 50% dintre bărbaţii părăsiţi se plâng de lipsă de iniţiativă, spunând că nu mai au chef de viaţă. Astfel, ei amână să se întâlnească cu prietenii, renunţă la hobby-uri şi nu se prea ocupă de gospodărie, pierzând contactul cu lumea exterioară. Dar ei ar trebui să-şi creeze un nou mediu înconjurator: să schimbe amplasarea mobilierului, să scape de lucrurile care le amintesc de trecut, de fosta parteneră. Ei trebuie să-şi reia hobby-urile sau să-şi găsească altele noi.
Cum să-şi vindece rănile?
Orice despărţire e dureroasă şi lasă amintiri, lipsuri şi un gol care pare a fi imposibil de umplut. Desparţirea îl face bărbat să se simtă incomplet, fără entuziasm, fără puterea de mai crede în femei şi în existenţa unei dragoste adevărate. El trebuie să-şi revină, să lase în urmă trecutul, care oricum nu poate fi schmbat, şi să se bucure de prezent.
Bărbatul trebuie să renunţe le resentimente, la neîncredere, dar şi la disimulare. El trebuie să ierte. Să se ierte pe sine şi pe cea care crede că i-a greşit şi l-a rănit. Şi bărbatul, şi partenera lui au făcut ceea ce au considerat că e cel mai bine într-un moment din trecut.
Numai prin iertare, se poate despărţi definitiv de trecut, fără resentimente. Ar trebui să-i mulţumească, eventual printr-o scrisoare, pentru dragostea ei şi s-o ierte că l-a lăsat singur. Să nu aştepte răspuns, nu se ştie dacă-l va primi şi, orice i-ar spune fosta lui parteneră, ar trebui să nu-l mai tulbure. Astfel se va vindeca de trecut.
După vindecare, se va putea bucura de o relaţie în care să fie iubit aşa cum este, fără să i se ceară schimbări, fiindcă merită. Nici el, nici fosta lui parteneră nu au greşit cu absolut nimic. Nu există un vinovat. Dacă s-au despărţit, aşa a fost cel mai bine pentru amândoi. Acum, nu-i neapărat nevoie să caute o altă dragoste. Va veni pe neaşteptate, dar el trebuie să fie pregătit s-o întâmpine.
Despărţirea e privită ca o înfrângere personală, am vazut asta si la femei. Barbatii se exteriorizeaza mai greu in general nu doar in cazul despartirilor.
Ce frumos spun cu iertatul, unii se agata de “si asa nu ma merita” ca sa mearga mai departe, cauta un vinovat si cand nu te astepti revine dorul, gandurile si totusi nu mai e nimic cum a fost.
E greu sa inchei o etapa din viata.
Adevăr găieşti, Mihaela!
Am observat ca barbatii rareori isi povestesc unii altora durerile. Eventual au si ei o prietena buna in fata carora isi mai descarca amarul.
Interesantă observaţie. Asta înseamnă că voi, fetele, sunteţi mai bune ascultătoare decât băieţii.
Posibil sa fie asa, desi nu am vrut sa insinuez asta sau sa bat vreun apropo.
Chiar am senzatia ca vrei neaparat sa ne certam. Inca nu vad butonul ala de like. Ori sunt eu chioara, ori nu caut unde trebuie. Articolul este foarte bine scris, nu am ce zice. Deja m-am obisnuit cu stilul tau de a scrie si nimic nu ma mai mira. Tine-o tot asa!
Sa revin la subiect. Nu am inteles niciodata de ce barbatii evita sa discute, sa se descarce, sa se confeseze cuiva. Ce e asa de rusinos la un barbat care plange? Nu e tot om? Nu are sentimente? Nu poate arata ce simte? Pana o sa crap nu o sa apuc sa inteleg toate astea.
1. N-am reuşit să pun butonul de like. Am lăsat problema în mâna unor bloggeri destoinici, e în curs de rezolvare.
2. Nici eu nu ştiu şi primesc pe facebook nişte răspunsuri ciudate de la un băiat…
Eva, tu nu intelegi asta, noi nu va intelegem modul vostru de gandire ! Suntem chit, pana la urma, nu ?! Asta e, fiecare “specie” cu damblaua ei….
Noi nu ne putem deschide ca voi fiindca nu suntem conceputi de asa natura ! Avem alta structura sentimentala, sa zic asa.
Ce ai descris tu e situatia aia ideala, care stim cu totii ca nu prea exista… Adica, sa nu fie niciunu vinovat. De obicei cineva este. Si barbatul, dar mai ales femeia. Iar o sa fiu acuzat ca….spun adevarul….dar asta este….
Pentru o femeie, orice ai face, nu e suficient. Ba chiar e recomandat sa nu faci multe, fiindca se va plictisi de tine ! Ma zicea un bloggr ca FEMEIA VREA 2 BARBATI, UNUL CARE S-O INTELEAGA, ALTUL CARE S-O F..A. Niciodata ea nu il va respecta pe cel care o intelege, fiindca il considera “slab”, ci il va respecta pe cel care o f..e!
Si din experienta mea, stiu ca este adevarat…. Daca te porti frumos cu ele, a doua zi te trezesti ca, ori iti spune ca si-a gasit pe altcineva, ori ca s-a saturat, ori ori ori… Dar nu-i bai, asta mi s-a intamplat pana pe la 20, cand inca credeam ca fetele/femeile merita respectate ! Acum, mi-am datseama ca nu ! Si culme, nici NU ISI DORESC ASTA ! Desi din gura zic, dar stim noi, una e zisu la ele, alta facutul…
Acum stiu cum sa ma port cu ele. Asa cum isi doresc. LE F*T SI ATAT!
Alin, ca întotdeauna, discursul rău e misogin.
Dacă aşa gândeşti, ai luat-o pe arătură şi vei rămâne singur.
Cred că deocamdată n-ai întâlnit fata potrivită
S-ar putea să nu existe pentru Alin cel de acum.
Imaturitatea transpare în tot ce scrii.
Bine că nu suntem cu toţii la fel!
e total greşit modul tău de gîndire.O femeie nu are nevoie doar de sex.Are nevoie de afecţiune.De multe ori are nevoie de fapte nu de vorbe.Cu cît îi acorzi mai multă atenţie ea devine mult mai sensibilă,mai tandră şi mai iubitoare.Încrederea şi sinceritate sunt fundaţia de bază a unei relaţii.Bărbaţii de multe ori vor doar o aventură.Iar atunci cînd sunt “folosite”suferă extraordinar de mult.Şi apar acele simtome:se inchid in casă,neglijenta,plînsul……
Nu ştii cum gândesc eu. Nu-i bine să te faci presupuneri asupra persoanelor necunoscute. Articolul se vrea a fi mai mult pamflet la adresa noastră, a bărbaţilor. Dar fiecare înţelege ce doreşte.
M-am mai mirat de acest Alin si cu alta ocazie… Ciudate reactii.. Trista viata trebuie sa aiba 🙁
Cat despre ceea ce spui in articol…vorbind foarte serios, eu desi am trei prietene, dintre care uneia i-as spune totul daca astfel as sti ca ma si poate ajuta cu ceva…Dar nu le pot spune nimic despre necazurile mele. La cele sentimentale ma refer. Cred ca ma comport asa cum reiese de aici ca se comporta barbatii. Dar am si niste amici barbati…care mi se plang mai rau ca femeile. Adica abia asteapta o ocazie, cat de mica, sa se planga. Adevarul e ca suntem mult diferiti fata de cum reiese din statistici si studii… 🙂
Tu eşti deosebită, oricum…
Serios, Elly, chiar te-ai mirat ?? Ai bulbucat ochii, chestii din alea ? Sau cum te-ai mirat ??
Sa inteleg ca tu consideri ca totul e roz si frumos in Romania. Ca oamenii sunt buni toti, sunt ingeri nu altceva, ca ne merge mai bine ca germanilor, ca economia duduie, ca femeile sunt toate cinstite si serioase, ca avem numai motive de fericire in Romania… Ca nu sunt nebuni care ti-ar da in cap in orice secunda, doar pentru simplul fapt ca le esti vecin si nu esti dereglat mintal, ca ei ?
Deci ? Tu in astfel de tara crezi ca traiesti, unde totul e bine ? Unde te mira faptul ca sunt suparat sau…cum oi mai fi ?
NU AM MOTIVE SA FIU ASA, SAU DE CE PUSCA MEA TE MIRI ATATA ?!
Aaaaa….ca nu sunt bogat ca voi, ca nu am furat statul roman atatia ani, ca nu am fost in strainatate la ciordit, etc etc etc…asta asa este ! Intr-adevar, daca faceam asa, eram fericit ! Dar din monent ce am ales sa fiu cinstit, uite ca asta e un defect in Romania !
Aici nu ai cum sa fi fericit daca nu esti hot, nemernic sau nebun…
Alin, nu-i Elly vinovată de situaţia economică din România.
De suferit, avem cu toţii de suferit. Dar tu nu-ţi îndrepţi
furia către persoanele potrivite. Ia gândeşte-te care pot fi vinovaţii!
NOI!!!
Bravo! Vezi ce bine e să gândeşti?
Asa, si ? Crezi ca nu stiam ca noi toti suntem de vina ?!
Eu am spus altceva, dar n-ai inteles : AM ZIS CA NU INTELEG DE CE SE MIRA ELLY, cica, CA SUNT NEFERICIT. Pai in Romania sa te miri ca un om e nefericit ?! Serios ?! dA CUM AR TREBUI SA FIE ?? Bucuros??! IN ROMANIA !> ZAU ?!
Mi-a dat de gândit la o chestie articolul ăsta.
De asta l-am scris, pentru ca unii cititori să tragă învăţăminte.
asta cu parasitul este trist,
si da barbatii sufera in tacere ,chiar acum trec prin asta si este durere mare,
E greu pentru noi toţi, dar vestea bună e că trece…
Naspa e ca unii barbati se refugiaza in alcool…
Multi dintre cei care sunt parasiti dupa o relatie lunga se distrug…
Da, cei mai mulţi au această tendinţă.
Si eu am avut o gramada de astfel de esecuri si am suferit.
O singura data as fi putut fi cu cineva dar nu am putut-o iubii si am suferit din nou si pentru ea dar si pentru mine.
Legat de tematica asta, e normal ca dupa o saptamana fata sa inceapa o alta relatie sau e nevoie de alinare pur simplu si conteaza doar sa primiti alinarea, afectiunea imediat?
E dragoste cand o fata te lasa dupa cateva luni pentru unul care l-a cunoscut in cateva zile sau cel care a fost parasit pur simplu o irita si crede ca nu are rost?
În dragoste e permis orice, mai ales când partenerii sunt încă adolescenţi. În acea perioadă, toată lumea caută să experimenteze, pentru a vedea ce i se potriveşte.