- Clasificarea Handicapului Intelectual
Handicapul intelectual este o tulburare care afectează dezvoltarea intelectuală a unei persoane, cu implicații semnificative asupra capacității acesteia de a învăța și de a se adapta la cerințele vieții cotidiene. Clasificarea handicapului intelectual este esențială pentru a înțelege diversele forme și grade ale acestei condiții, ajutând profesioniștii în domeniu să identifice intervențiile necesare și să ofere suportul adecvat. Această clasificare se bazează, în principal, pe nivelul de severitate al deficienței intelectuale și pe abilitățile de adaptare ale persoanei afectate, având în vedere faptul că severitatea handicapului intelectual poate varia considerabil de la un individ la altul.
În general, handicapul intelectual este împărțit în patru categorii principale, în funcție de nivelul de funcționare intelectuală și comportamentală al individului. Aceste categorii sunt ușor, moderat, sever și profund, iar clasificarea se face pe baza scorului la testele de inteligență și a abilităților de adaptare, cum ar fi capacitatea de a desfășura activități de autoîngrijire, comunicare și relaționare socială (American Psychiatric Association, 2013). Este important de menționat că această clasificare nu se bazează exclusiv pe scorurile IQ, ci și pe evaluarea abilităților adaptive, deoarece o persoană cu un scor IQ scăzut poate compensa aceste dificultăți prin dezvoltarea unor strategii de adaptare.
Persoanele cu handicap intelectual ușor au de obicei un IQ între 50 și 70. Aceste persoane pot învăța abilități academice până la un nivel apropiat de cel al unui copil de vârstă școlară medie, având, de asemenea, o capacitate mai mare de a se integra în activitățile sociale. De asemenea, acest grup include indivizi care pot să locuiască independent sau cu un minim de sprijin și care pot să își desfășoare activități profesionale de bază (Lakin et al., 2009). Cu toate acestea, persoanele cu handicap intelectual ușor pot întâmpina dificultăți în înțelegerea unor concepte complexe sau în luarea unor decizii dificile în viața cotidiană.
Persoanele cu handicap intelectual moderat au un IQ cuprins între 35 și 50 și necesită suport semnificativ pentru a se adapta la viața de zi cu zi. Deși aceste persoane pot învăța abilități simple de viață, cum ar fi igiena personală sau folosirea unor instrumente de bază, ele au dificultăți mari în înțelegerea unor concepte abstracte sau în gestionarea unor sarcini complexe. Aceste persoane pot avea un grad scăzut de autonomie și, de obicei, necesită sprijin constant din partea familiei sau a unui îngrijitor (Luckasson et al., 2019). De asemenea, integrarea lor în școli speciale sau centre de zi este adesea necesară pentru a sprijini învățarea și dezvoltarea lor.
Pentru persoanele cu handicap intelectual sever, cu un IQ între 20 și 35, autonomia este mult mai redusă. Aceste persoane au dificultăți semnificative în a învăța abilități de bază și au nevoie de asistență continuă pentru a îndeplini sarcini simple de zi cu zi. De obicei, acest grup de persoane nu poate să locuiască singur și depinde aproape complet de sprijinul unei persoane de îngrijire. De asemenea, integrarea în școli speciale este esențială, iar programul educativ este centrat pe dezvoltarea unor abilități esențiale de autoîngrijire și comportamente adaptative (American Association on Intellectual and Developmental Disabilities, 2012).
Persoanele cu handicap intelectual profund au un IQ sub 20 și au nevoie de suport constant în toate aspectele vieții lor. Aceste persoane au cele mai severe limitări în ceea ce privește învățarea și funcționarea în viața de zi cu zi, având dificultăți majore în dezvoltarea limbajului și a abilităților motorii. De regulă, ele nu pot să locuiască independent și necesită îngrijire continuă într-un cadru instituționalizat, cum ar fi un centru rezidențial. Deși unii indivizi din această categorie pot răspunde pozitiv la stimulii din mediu sau pot dezvolta abilități de comunicare nonverbală, capacitatea lor de a se adapta este foarte limitată (Schalock et al., 2010).
Este important de menționat că, deși clasificarea handicapului intelectual este utilă pentru evaluarea și planificarea intervențiilor, aceasta nu definește complet individul. Fiecare persoană este unică, iar gradele de severitate pot varia în funcție de mediul în care trăiește, de sprijinul pe care îl primește și de oportunitățile de dezvoltare la care are acces. Astfel, abordările moderne în domeniul educației și îngrijirii persoanelor cu handicap intelectual pun accent pe promovarea incluziunii și pe dezvoltarea potențialului maxim al fiecărui individ, indiferent de severitatea condiției acestuia.
