Adică voi credeţi că dacă v-am lăsat în pace, să vă vedeţi de micile voastre găinării dar şi de marile voastre potlogării, o să tac la nesfârşit? Păi nu-mi fac eu blog?! Chiar că credeţi că eu, poporul român, nu-mi fac un blog?! Păi n-o să încep eu atunci să vă număr prostiile, incompetenţa şi hoţiile?

Hai să vedem. Câte guverne s-au schimbat? Şi câţi preşedinti? Şi?! Şi ce dacă? Multe guverne, mulţi preşedinţi. Şi ce s-a schimbat? Au trecut peste 20 de ani şi v-am tot ales şi reales. Eu – popor român format din aceeaşi oameni, care, chipurile, se maturizează – ar trebui să aleg mai bine, nu?

Nu! De fapt, îmbătrânim şi alegem tot mai prost, fiindcă apoi constatăm că suntem tot mai săraci, tot mai înfometaţi, iar rata şomajului creşte an după an. Şi ne spunem: “Şi la alegerile astea am zbârcit-o”. Dar tot mai sperăm: “Data viitoare o să alegem mai bine”! Ne amăgiţi mereu, dar mai grav e că ne amăgim singuri. Voi, fiindcă sunteţi parşivi. Noi, fiindcă suntem naivi. Și apoi, oferta de politicieni e tot mai proastă…

Dar cât credeţi voi c-o să tot ţină să mă minţiţi şi eu să accept, resemnat: “Ei, lasă, c-or veni alte alegeri”? Eu, poporul, poate ar trebui să fac ceva. Unii spun de o altă revoluţie. Care alta? Nici nu ştiu dacă în ’89 chiar a fost revoluţie. Poate că nu asta-i calea. Poate că ar trebui ca, după fiecare mandat, să trag linie şi să analizez, aici, pe blogul nou înfiinţat, ce a făcut fiecare ministru în parte. Fără ranchiună, în linişte, nu cu pistolul la tâmplă.

Cine iese pe minus n-are voie nicicând să mai fie ministru! Şi nici să ocupe un post călduţ şi bine plătit, ci trimis direct în şomaj. Şi să văd ce avere aveai înainte de a fi ales şi ce bogăţii ai acumulat cât ai fost în funcţie, domnule fost ministru. Şi dacă te-ai îmbogăţit, dar eu, poporul, am sărăcit şi mai tare, rezultă că m-ai furat. Logic, nu? Şi atunci trebuie să te deposedez de tot ce ai, ca să fii şi tu în rând cu lumea…

La fel ar trebui, desigur, să procedez şi cu toţi parlamentarii. N-ai făcut nimic bun pentru mine, poporul român, afară cu tine şi nicicând să n-ai voie să mai păşeşti prin Parlament. Să văd şi ce avere aveai atunci când ai intrat în instituţia asta şi câtă ai acum. Şi tot la şomaj cu tine, deposedat de tot ce ai. Şi o să fii şi tu, ex-parlamentar, în rând cu lumea…

Şi n-o să vă las de izbelişte, stimate domnule prim-ministru şi onorabile preşedinte! N-aveţi grijă, la fel voi proceda şi cu domniile voastre: analizarea activităţii, bogăţiile acumulate, deposedarea de bunuri, şomajul sau o pensie de mizerie. Şi o să fiţi în rând cu lumea…

Vedeţi? De asta trebuie să las revoluţia de-o parte şi să-mi fac un blog. Ăsta-i primul pas. Şi pe blogul meu, al poporului, să fac ceilalţi paşi pe care i-am schiţat, cu analizarea activităţii fiecărui conducător ales. Şi să vedeţi apoi ce SEO şi page-rank are poporul român!

Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

Comments

comments