Povestea Iuliei nu s-a încheiat cu găsirea fetei

După odiseea Iuliei, fata care a fugit de acasă, văzând implicarea serioasă a poliţiei, mă întreb de ce nu se fac aceleaşi cercetări asidue în cazul tuturor persoanelor dispărute. E necesar ca toate acestea să beneficieze de publicitate făcută în presă, pentru ca organele să arate că sunt vigilente? Fără atenţia acordată de ziare şi televiziuni, ce se întâmpla cu Iulia? Acum, când a ajuns acasă, s-a tras concluzia că ar fi o poveste cu happy end. Mă îndoiesc: povestea nu s-a încheiat cu găsirea fetei, sunt multe întrebări fără răspuns.

În primul rând, de ce Poliţia Română nu acţionează la fel în toate cazurile de copii dispăruţi? Fiindcă nu se implică presa, cumva? Acum, a deschis şi un caz penal! În al doilea rând, unde a dormit eleva de 15 ani în nopţile trecute de la dispariţie? Se presupune că nu într-un singur loc: două nopţi la Mânăstirea Agapia şi una la Mânăstirea Sihăstria Rarăului din judeţul Suceava. Stareţul celei de-a doua a minţit iniţial (fără voia Domnului), dar a recunoscut că fata a rămas într-o noapte în lăcaşul de cult. De altfel, biletul de tren i-a fost cumpărat Iuliei de un preot.

Nu se ştie nici dacă se vor lua măsuri împotriva preoţilor care au minţit autorităţile. Nu văd de ce o copilă are nevoie de un duhovnic personal de la vârsta de 12 ani. Am înţeles că bunica a îndrumat-o către biserică, dar, mai curând, dacă era ceva în neregulă cu fata, probabil că trebuia să fie consultată de un psiholog. Se presupune că şi bunica, şi acest duhovnic au determinat-o să dorească să-l slujească pe Iisus.

Dacă mai plecase o dată de acasă cu gândul de a se călugări, cum de n-au dus-o la un doctor de specialitate oamenii maturi care ar fi trebuit să aibă grijă de ea, părinţii fetei, în primul rând (chiar dacă sunt divorţaţi), bunica, dar chiar şi duvovnicul ei. Nu cumva cel din urmă a săvârşit un act de prozelitism? După câte înţeleg, toţi oamenii maturi care ar trebui s-o educe vor acum să pună batista pe ţambal. Duhovnicul personal, cu atât mai mult.

Întrevăd că lucrurile vor rămâne ca până acum: fata va fi în continuare izolată de alţi adolescenţi de vârsta ei, nu va avea niciun prieten, deşi e la vârsta primei iubiri, în schimb va frecventa asuduu biserica şi va rămâne cu un duhovnic personal, pentru ca, vezi, Doamne, să nu sufere vreun şoc prin schimbările care se impun. Nimeni nu va mişca un deget s-o ajute pe această fată care pare pierdută pentru societate şi cu sufletul mutilat de o iubire prea mare pentru ea: Iisus Hristos.

Am fost ateu, dar am depăşit acea fază. Acum cred în existenţa lui Dumnezeu, însă nu mi-aş creşte copiii în acest fel. Sunt de părere că oamenii maturi din prejma Iuliei sunt “defecţi” şi, fără vrere, i-au făcut fetei mult rău. Ei trebuie “reparaţi” întâi. Sunt convins că părinţii şi celelalte rude ale adolescentei ţin enorm la ea. S-ar putea ca profesorii, care o apreciază fiind o elevă bună, s-o şi îndrăgească. Până şi acest duhovnic poate fi de bună credinţă. Însă bunele intenţii nu sunt de ajuns, ba se spune că pavează drumul spre iad…

Comments

comments

15 Comments

  1. Larisa 18/02/2014
    • Javra 18/02/2014
  2. Nice 18/02/2014
    • Javra 18/02/2014
  3. Laura C. 18/02/2014
    • Javra 18/02/2014
  4. e-provincia 18/02/2014
    • Javra 18/02/2014
  5. Petre 20/02/2014
    • Javra 20/02/2014
  6. Vienela 21/02/2014
    • Javra 21/02/2014
  7. elly weiss 22/02/2014
    • Javra 22/02/2014
      • elly weiss 23/02/2014

Leave a Reply